Un gust interesant, parca este o combinatie de pepene rosu, smochina si para.
ianuarie 13, 2012
ianuarie 13, 2012
decembrie 31, 2011
decembrie 13, 2011
noiembrie 25, 2011
A fost odata ca niciodata un print. Charles. Printul Charles. Din UK. Se povesteste ca acest print si-a descoperit stramosii pe meleagurile transilvanene. A venit el acolo si si-a luat o casa. Taraneasca. Albastra. (stiu eu asta deoarece am primit o misiva electronica care glasuie acest lucru)
Charles iubeste mult aceste taramuri si vine aici ori de cate ori este posibil. Se spune ca si-a dorit asternuturi, fete de masa, prosoape tesute doar din in si canepa. Este fascinat de camp, coseste, mananca mamaliga cu lapte de la vaca bio, ii place ceapa zdrobita, culege fasole de pe araci, si-a comandat sosete de la ciobani. Se pare ca omul a descoperit fericirea in satul transilvanean traind o astfel de viata…simpla.
………………………………………..
Dineu scortzos la Buckingham, 17 feluri de furculite la masa, pahare de cristal, miros de parfumuri fine in aer, discutii politicoase, pline de eticheta, 298.560 de servitori gata sa-si ofere oricand ajutorul oaspetilor. Regina Angliei, duci, conti, William&Catherine – duchess of Cambridge, prince Harry, regele Suediei, primul Ministru al Angliei, etc.
Camilla sta langa Charles pe un superb scaun neorococo si ii povesteste acestuia cu pretiozitate despre ultima geanta Louis Vuitton pe care si-a achizitionat-o. Charles da din cap si pare ca o asculta insa mintea ii cutreiera depaaarte-depaarte…..”Oh, fucksocks! I am so bloody bored!“
- Camilla, my love, te rog sa ma scuzi cateva minute, ies afara sa iau putin aer.
Charles iese din sala dineului si se retrage intr-un colt nevazut al unui hol mic. Scoate un telefon superslim din buzunar si isi suna majordomul: “Nigel, da ordin sa mi se pregateasca avionul personal, ma duc in Transilvania in seara acesata. Da, dupa dineu. Nu, mai bine nu…M-am saturat de lux. Ma duc cu low-cost-ul, cu WizzAir-ul. Ia-mi bilete la urmatoarea cursa spre Bucuresti. Nu, mai bine nu…Mi le iau singur, mi le comand de pe Internet…Nigel, nevermind. Tu pregateste-mi doar un ceai. Pune si putin lapte in el, please.”
Fericit, Charles trage adanc aer in piept iar ochii ii sclipesc de fericire: “This is so bloody exciting! Ma duc la casuta mea din Transilvania, stau acolo o luna. Cred ca imi inchid si mobilele, sa ma mai lase toti astia de la curte in pace ca nu am chef de ei. Imi iau coasa noua, imi fac o oala de fasole cu carnati, ziua ma duc sa cosesc iarba de pe camp iar seara fac baie in copaie si numar stelele de pe cer. Ce frumos! A, trebuie sa ma intorc totusi peste 3 saptamani deoarece am programat intalnirea aceea cu Albert de Monaco. Eh, lasa ca e bine si asa, ma intorc. Ii voi aduce lui Albert niste branza proaspata din laptele vacutei mele, sigur se va bucura”.
Visator si cu bucurie in suflet, Charles isi pune mobilul in buzunar si se intoarce in sala dineului sa ii comunice ceva printului William si sa bea un pahar de Voss.
octombrie 28, 2011
Am vorbit acum doua zile cu bunica-mea, imi zicea ca au trecut aia cu recensamantul pe la ea (mai exact o doamna foooarte draguta, fina de cununie sau de nush ce a unui prieten al lui taica-meu, chiar a stat cu ea de vorba, a bagat-o in casa, vai, ce dragut), a raspuns la intrebari, si-a facut datoria de cetatean.
Eu de cateva zile gasesc bilete pe usa blocului pe care scrie ca: “astazi, tz-shpe a tz-shpea, recenzorul dvs a trecut p-aci si dvs nu erati, va rog sunati la nr-ul de tel. xxx sa programati o intalnire”.
C: “A trecut boul asta dimineata p-aci, i-am si zis cretinului duminica trecuta sa treaca seara. A zis ca trece, a trecut un kkt.”
Eu: “Idiot! Hai sa-i iau numarul sa-l sun, sa-i spun sa vina asta seara sau duminica dimineata la unshpe.” (ziceam asta in timp ce scriam cu pixul pe biletelul lipit de ala pe usa blocului “vino, frate, dupa 6 seara!!!!”)
C: “Ma pish, suna-l daca vrei, eu nu am chef, daca vine si suntem acasa, bine, daca nu, sa ma lase-n pace.”
Eu: “Ma, hai sa-l sun ca pe urma te trezesti cu amenda sau te duci tu la primarie sa completezi mizeria de formular. Pe la primarie nu umblasem ca pitpalacii.”
C: “Ma kc in ea de amenda, sa ma amendeze ca o contest. Nu ma duc la nicio primarie.”
Eu: “Contesti tu amenda dar te tarai prin instanta.”
C: “Ma tarai, baga-mi-as %^%$ in el de recensamant! Tot eu trebuie sa stau acasa, daca nu ma gaseste ala, sa ma duc eu ca un rahat ce sunt la primarie, sa imi pierd timpul ca si asa am prea mult timp liber in #$%$&, sa-l sun pe idiotul ala pe banii mei.”
octombrie 25, 2011
septembrie 16, 2011
septembrie 16, 2011
august 31, 2011
Am auzit ca de la jumatatea lunii septembrie s-ar inchide Centrul Vechi din Bucuresti. Se pare ca se inchide din cauza mai multor cladiri din zona care-s jegoase si imbulinate cu rosu.
Se inchide, se darama cladirile si apoi se reconstruieste un Centru Vechi dar…nou.
Noul Centru Vechi va fi un amalgam de stiluri, de magazine si de concepte. Va avea atat cladiri si terase construite in stil vechi cat si cativa “zgarie nori” (probabil cu birouri?).
Am inteles ca vor sa faca si o strada sexy in genul Red District de la Amsterdam. Personal mi se pare cam destrabalat, d-asta avea nevoie orasul asta?
Pentru ca Bucurestiul sa se inscrie pe harta oraselor verzi ale Europei, Centrul Vechi va avea si un parculet cu multi pomi si un rauletz.
Voi ce ziceti? Vreti sa se darame Centrul Vechi sau nu? Poate ar fi cazul sa semnam o petitie sa nu il darame…