De dimineata in metrou o fetita de 5-6 ani ii spune lui tac-so mare: “De abia astept sa ajung la gradi! Ne jucam…Tataie hai sa ne jucam Fazan!”
Ce mi-ar placea sa spun si eu “de abia astept sa…” mai des si sa o spun din suflet, cu bucurie…uite exact ca fetita aceea.
Totusi folosesc destul de des expresia asta, de exemplu: “de abia astept…sa ajung odata acasa, baga-mi-as picioarele in el de tramvai ca facui 10 ore intre 2 statii/sa termin de cumparat kkturile astea sa scap de aglomeratia din magazin in #$%$% ma-sii/sa se apuce boul ala de treaba sau sa se culce si sa dea maneaua mai incet/ sa vina week-end-ul sa dorm…”
Aproape in fiecare zi mi-e scarba, mi-este o lene incredibila sa ma duc la serviciu, ajung acasa, sunt obosita si nu mai am chef de facut nimic, pana si activitati care ar trebui sa fie placute le fac in lehamite.
Nu pot sa zic ca am o viata de kkt, Doamne fereste, nici pe departe! Insa mi se pare ca este monotona, am impresia ca fac lucruri inutile deseori, ca ma taraste in fiecare zi valul, viata mea spirituala este vraiste…Partea naspa este ca nici nu stiu ce sa fac mai intai ca sa schimb aceasta stare.
As vrea sa ma bucur mai mult…Vreau tot felul de bucurii de la cele marunte pana la cele mari si foarte mari. Cred ca bucuriile marunte sunt foarte importante si iti umplu ziua dar am ajuns atat de plini de probleme si de ganduri negre incat nu le mai simtim.
Am vazut ca multi oameni si-au facut liste de obiective sau de dorinte pt. 2008. Nu prea m-am gandit la asta, nu am facut liste…though I have a wish: as vrea sa ma bucur mai mult, sa vad pe langa ochelarii de cal pe care mi-i pun in fiecare zi. Moreover, as vrea sa-L implic pe Dumnezeu in asta. Vreau sa fiu constienta de El si cand sunt fericita, nu numai cand ma scald in oala cu kkt.
ianuarie 16, 2008
ianuarie 16, 2008 at 10:13 am
Stiu ca nu te ajuta, dar nu esti singura care vede lucrurile in culorile astea. Resimt din plin automatismele, griul de cacat din bucuresti, mocirla care iti face hainele si creierii praf. Pana acum cateva saptamani ii vedeam pe cei care au plecat din Romania si au ales sa se stabileasca in alta parte ca snobi, ingamfati, neadaptati etc. Imi dau seama ca lucrurile nu prea stau asa. De ce sa stau intr-o tara / intr-un oras ca Bucuresti unde un apartament costa 4 miliarde de lei si este mai scump decat unul in Viena sau Stockholm in conditiile in care veniturile sunt total diferite? Aglomeratie care te sufoca, jeg oriunde mergi, lipsa crasa de bun simt la tot pasul samd. Am fost tentat sa cred ca sunt subiectiv si poate nereusitele mele personale imi influenteaza modul in care privesc ce ma inconjoara. recent m-am convins ca nu este asa. Nu stiu ce voi face in viitor dar stiu ca de-abia astept sa plec @ Bruxelles si ca nu vreau motive suplimentare sa revin in tara in afara celor legate de revederea persoanelor dragi.
ianuarie 16, 2008 at 11:54 am
De dimineata in metroul cu care am mers eu nu prea era loc de nici un copil cu bunic; seful de la vagon anunta ca urmatorul metrou vine repede si sa lase lumea usile sa se inchida, si romanul clasic impingea cu coatele sa intre si el. Mitocania si mizeria din Bucuresti depaseste orice alt oras romanesc, nu discut de tari civilizate ca Austria sau Suedia in care lumea stie ce e aia bun-simt si nu simte nevoia sa epateze. Tara de kk datorita oamenilor – nu doar astia din metrou.
ianuarie 16, 2008 at 1:51 pm
@Andi: ba da, ma ajuta sa aflu ca nu sunt singura care vede lucrurile in culori d-astea.
Zici de subiectivism…sa stii ca si eu ma tot gandeam la faza cu nereusitele personale care influenteaza modul in care privesc ce-i in jurul meu. Insa, intr-adevar, nu este asa…cel putin nu in totalitate. De ce oare cand ma duc in alta tara, nu imi mai fac mii de draci zilnici si nu mai vad totul asa de gri? Mi s-a spus ca ma simt eu altfel pentru ca ma duc acolo in calitate de turist. Hmmm…n-as zice, iti poti da seama de unele lucruri chiar daca stai numai 2 saptamani ca turist undeva.
Ma bucur mult ca pleci la Bruxelles, sper din tot sufletul sa iti fie bine acolo, de abia astept sa aud impresii!:)
As pleca si eu, maine as pleca pentru ca din ce in ce mai mult simt ca nu-i locul meu aici. Un singur lucru ma retine: faptul ca as fi departe de familie/prieteni. Dar daca stau bine sa ma gandesc cu persoanele dragi am mai mult legaturi online, de vazut live…mai rarut. Pentru ca deh, aciulea la Romania se munceste mult, se fac paishpe ore in trafic, suntem obositi, nu avem timp de intalniri.
@Alecu: ah, inseamna ca a fost un metrou inainte de ora 8:( La Unirii cel putin, unde urc eu, daca vrei sa te sui in metrou intre 7:15 si 8, este crapat.
Aha, celebrele fraze repetate: ” va rugam folositi toate usile de acces”, “in spate este metrou la un minut”.:)))
Mda, tara de kkt din cauza oamenilor…Si din pacate kktul asta se imprastie si ajunge sa murdareasca tot mai mult.
ianuarie 16, 2008 at 2:09 pm
@ Andi: in leg. cu influentele…tb sa ne gandim si la situatia inversa that is cum influenteaza mediul inconjurator persoana. Cred ca impactul influentei este mai mare in acest caz…
ianuarie 16, 2008 at 3:51 pm
Ai nimerit ora de la metrou – ajung la birou inainte de ora 8 tocmai pentru a rata astfel de evenimente in metrou. Culmea este ca si eu tot la Unirii urc, dar am incercat odata sa plec ceva mai tarziu si nu am reusit sa ma urc in 6 metrouri, dupa care am plecat pe jos pana la servici.
)
Hai ca ma pregatesc de plecare, ca sa prind metroul
ianuarie 17, 2008 at 4:29 pm
Asa ma simteam si eu
pana am iesit in oras cu prietena sefului.. si am inceput sa simt k mai traiesc.. iti trebuie o pasiune…
ianuarie 18, 2008 at 6:53 am
@Ciprian: cu prietena sefului?:P
Da, te cred ca simti ca ai inceput sa traiesti insa…ai grija!:)
ianuarie 18, 2008 at 11:47 pm
am fost deja concediat
)
ianuarie 19, 2008 at 7:44 am
@Ciprian: dap, am intrat pe blogul tau si am vazut toata povestea.