Acum cateva saptamani eram la o bauta cu niste prietene si vorbeam despre una-alta. Una din ele spunea ca noi ar trebui sa avem doar doua tipuri de haine: costumul pt. serviciu si pijamaua. Nu ai nevoie de altceva deoarece viata ta se rezuma la a te scula dimineata, a te duce la serviciu unde stai pana seara, apoi vii acasa, iti pui pijamaua si te culci ca esti prea obosit si e prea tarziu sa mai faci ceva.

Nu sunt eu cea mai multumita din lume de  serviciul pe care il am insa din fericire nu ma incadrez in categoria de oameni descrisa mai sus si asta conteaza mult. Daca as fi nevoita sa imi traiesc viata dupa modelul minunat „trezit-serviciu-ajuns acasa-culcat imediat”, cred ca maxim 2 luni mi-as baga picioarele in locul de munca respectiv.
Am cativa prieteni care isi petrec o maaaare parte din zi (si din dimineata&seara) la birou. Periodic ma apuca revolta si imi vine sa ma duc peste sefii lor sa le dau doua-trei scatoalce dupa ceafa sa-i trezesc. Oare de ce simti nevoia sa chinui un om de dimineata de la 8 pana seara la 8-9??? De ce trebuie ca respectivul sa faca jdemii de treburi, de ce sa stea inca 3 ore peste rahatul ala de program care, chipurile, se termina la 6, de ce in firma trebuie sa fie o constanta atmosfera de stres, de ce tu, sefule esti mereu nervos si tipi, de ce il faci sa se simta vinovat cand isi ia 3 zile de concediu, de ce il mai suni si sambata sa-l intrebi chestiuni de serviciu…oare te-ai cretinit intr-atat de mult incat pentru tine toata viata se rezuma la nenorocitul ala de birou?

Aud tot felul de discutii in tramvai/metrou insa f. multe sunt discutii intre tineri care abia au terminat (sau nu inca) facultatea si s-au angajat. Majoritatea au terminat sau sunt studenti la ASE (frumusetea asta de facultate am terminat-o si eu din nefericire as adauga) si calculatoare.
Ma enerveaza sa le aud, mai ales pe cele legate de lucru in economie-contabilitate&shit related. Ori am eu un talent deosebit sa ma asez langa oameni care vorbesc despre job, ori sunt in metrou la orele cand se vine/iese de la serviciu si e normal oarecum sa vb despre asta ori, in durerea mea, 80% din discutiile noastre la asta se rezuma: serviciul.

Nu pot sa inteleg de ce la noi se sta atat de mult la birou.
Nu mi se pare sanatos nici fizic, nici psihic acest tip de viata: trezit la 7 (in cazul cel mai bun) – spalare, imbracare – jdemii de ore in trafic cu dracii aferenti – birou (unde: tone de treaba de rezolvat, frecare la icre) – pauza de masa in cazuri fericite (aici sunt 2 variante: 1.nu exista pauza de masa pt. ca nu ai timp de ea 2. mananci ceva rapid pentru ca tb sa te intorci la munca) – terminat program la 6 – stat peste program pana la 8 – trafic belit pana ajungi acasa – ora 9 esti acasa – dush, mancare, frecat telecomanda si adormit cu ea in mana. A doua zi totul se repeta.
Imi plac deosebit de mult maximele alea cu munca: „munca innobileaza pe om”, „munca – bratara de aur”, „munca e sanatate”, „munca inseamna o zi scurta si o viata lunga”….atat de mult, incat imi vine sa ma kc pe ele.
Munca in conditiile actuale nu mi se pare nici ca innobileaza omul, nici ca iti da sanatate…poate doar aia cu o zi scurta e valabila – o zi scurta si belita.
 

Anunțuri