Joi trebuia sa ma duc la serviciu. Miercuri urma sa plec cu ai mei cu masina spre Bucuresti (eram la Craiova). De marti seara a inceput sa ninga bine in Craiova. Taica-meu cand a vazut zapada pe strada a zis ca isi baga picioarele si nu merge cu masina la Bucuresti. A doua zi – miercuri, in prima parte a zilei inca ziceam ca ma duc spre Bucuresti sa fiu a doua zi la serviciu. Il asteptam pe prietenul meu I.  sa vina de la Streaja. Stau si stau si stau…se facuse ora 14, el era in Petrosani, il mai sun la ora 16, nu plecase de acolo. Vazand ce era afara si fiindu-mi lene sa merg singura cu trenul, m-am gandit ca cea mai buna solutie este sa-mi prelungesc concediul. Acestea fiind hotarate, m-am dus cu maica-mea prin parc si apoi la chef la o prietena. Foarte misto a fost!
Pe la ora unshpe juma noaptea m-am intalnit cu I., ajunsese in Craiova. Ne-am vazut, ne-am pupat, i-am dat cheile de la casa si de la Karmina si ne-am vazut fiecare de treaba lui. Eu m-am dus acasa la filme&somn, el a mai stat la un prieten pana la ora doua cand avea tren spre Bucuresti.
La 5 dimineata am auzit telefonul sunand, imi daduse bip. M-am trezit dar nu l-am sunat inapoi ca am fost ocupata sa ma mai culc putinel.
La ora 12 cand m-am trezit de tot, i-am dat un mail cu urmatorul continut: „Ce faci Starlight? Bipuisi la 5 dimineata. Dormeam. Ce fac pisicile*? Am auzit la stiri ca ninge in Bucuresti. Yeeee, cat de mistoooo! Sa mergem in parc sambata!”
*Pisicile = pisicile Karminei, trebuia sa treaca pe la ele, Karmina fiind plecata de vreo saptamana.
Raspunsul lui la mailul meu:

„Am dat ca la 5 dimineata am ajuns acasa. Imbecilul de mine nu a cumparat bilet imediat ce am ajuns in Craiova ca zic: „cine dracu merge cu trenu la 2 noaptea?” Era plin de nu am mai gasit locuri. Si eu, care ziceam ca dorm un pic, am dormit in picioare ca gloaba. Batea un vant pe culoar… La un moment dat am gasit un compartiment cu doua persoane care avea geamu spart era mai frig in compartiment decat pe hol, ne-am lasat bagajele acolo. Plus ca aia putzeau de te traznea. Ulterior am aflat ca unu era mut si ambii facurse puscarie. Ne-am luat bagajele si talpasita.

Ajunaseram in Bucuresti, ne urcaram in taxi, ningea cu o intensitate incredibila de nu vedeai la 3 m. Nu am vazut asa ceva nici in documentare, ziceai ca Polul Nord este minciuna. Se buseau masinile, derapau, se blocau in mijlocul intersectiilor, era de vis ce sa mai! Pe 13 Septembrie am trecut cu masina primii (zapada pana la glezne, trecea Loganul de ziceai ca e tractor nu alta – diesel, super masini dieselurile!).

Ajuns acasa, am trecut prin curtea din fata blocului – zapada peste genunchi pe jos si cam de o palma pe mine, pe caciula si pe haine. Am calcat primul prin zapada p-acolo. M-am schimbat, m-am spalat, am stat  nitel pe net. Apoi am plecat la serviciu (si la Karmina). Nu am dormit, am ochii cat cepele.

Plecai de acasa in pantofi, ma facui fleasca, si ma dusai si ma echipai. Ma uitam ca un bou la ochelarii de ski. Zic « Ma, nu ii iau ca ma fac naiba de rahat prin 32 ». Era un vant si un viscol si o ninsoare, la Straja era minciuna! Mare greseala ca nu am luat ochelarii, am lacrimat tot drumul. Fusei prima data la Karmina, dadui de doua matze care, spre surprinderea mea, n-au zis nici « pis », se uitau mirate la mine parca erau animale d-alea care nu mai vazusera oameni niciodata. Dadui sa pun mana pe ele, fugira care incotro. Cand deschisai totusi frigiderul, si-au adus aminte si incepura sa se frece de picior. Mai aveau niste grauntze, le mai umplui un castron cu ce mai gasii pacolo, le mai cumpar eu doua borcane de mancarica umeda. Apa era cam statuta, o schimbai; pisica mirata bau la apa de credeam ca se sparge. E un frig la Karmina, cand am intrat in casa 3 pinguini stateau prin sufragerie. Cand ma vazura fugira.

Plecai (pe la 7.30 – 8 fara ceva la tramvai). Binenteles ca erau blocate la piata Rahova si era lume in statie la Karmina (si puhoi care mergea pe jos). Mersai pe jos pan la Chirigii regretand ochelarii aia(mergeam pe strada pe langa masini si le depaseam) cu lacrimi in ochi.

Facui 10 ani pan la Chirigii si venira nu unu ci vreo 6 treijdoi-uri. Ma urcai in primul pentru ca ma grabeam (alta gresala, sardelele stau lejer in  cutie, nu ma sprijineam de nimic doar de vecin in fata, spate, stanga, dreapta). Cand punea frana nu se intampla nimic, parca aveam centura de siguranta pusa. Intreba vatmanul: « Coboara la Cosbuc ? Noi, 200 de oameni « Nuuuuuuuuuuuuuu »; o doamna mai rusinoasa: « Da »; noi « Huoooooooo ». Era mare aventura sa deschida usile. In fine…ciudat de liber pana la Unirii.

Frate, si la Unirii avusai revelatie! Era incredibil ce era acolo – un viscol si un vant, nu era tipenie de om (nici masini). Ma simiteam ca in filmul ala cand era Will Smith singurul pamantean si cu catzalul (era un catzal p-acolo), o atmosfera dezolanta; am lacrimat de-a binelea. Eram fleasca in ghete. M-am urcat intr-un autobuz, m-am dus la Traian, acolo vindea unu lopeti de zapada ca painea calda. 15 lei bucata. La Traian, sa le traiasca familia, erau oamenii la Fornetti la post.

Ajunsai la banca incaltat in bocanci si cu pantaloni de ski peste pantalonii de costum, dar la sacou si la cravata. Faceau astia misto de mine de era de speriat! Ma incaltai cu adidasi (am costum si adidasi).

 Aici ninge marunt dar des, sunt trolee blocate, bate un vant si spulbera zapada… este de vis. Explicatie pentru pustieteate de la Unirea: Rahova blocata, 13 Septembrie blocat, Splaiul si Drumul Taberei blocate-  ma uitai la stiri. Toate de la trolee, le cad bretelele de pe sine.

Cred ca inchid bine banca si ma culc aici deseara sa nu mai am peripetii si maine.

Sau poate declanseaza starea de urgenta ca luni va fi macel.

Ai grija sambata. Vin sa te iau ca vin cu metroul dar sa nu fie naiba intarzieri. In parcuetz mergem daca om avea cum. Poate in parcul Carol.

N-avusai niciun client toata ziua, intra un ratutit, il luaram si eu si Irina la birou, il invitaram la masa, il serviram cu o Cola (era copt ca venea de afara) pana la urma aflaram ca trebuia sa ajunga la avocatii de mai sus, futu-l pe ma-sa! Ii luaram Cola inapoi si-l bashiram.

Vorbim mai incolo.”

Anunțuri