De dimineata in metrou o fetita de 5-6 ani ii spune lui tac-so mare: „De abia astept sa ajung la gradi! Ne jucam…Tataie hai sa ne jucam Fazan!”
Ce mi-ar placea sa spun si eu „de abia astept sa…” mai des si sa o spun din suflet, cu bucurie…uite exact ca fetita aceea.
Totusi folosesc destul de des expresia asta, de exemplu: „de abia astept…sa ajung odata acasa, baga-mi-as picioarele in el de tramvai ca facui 10 ore intre 2 statii/sa termin de cumparat kkturile astea sa scap de aglomeratia din magazin in #$%$% ma-sii/sa se apuce boul ala de treaba sau sa se culce si sa dea maneaua mai incet/ sa vina week-end-ul sa dorm…”
Aproape in fiecare zi mi-e scarba, mi-este o lene incredibila sa ma duc la serviciu, ajung acasa, sunt obosita si nu mai am chef de facut nimic, pana si activitati care ar trebui sa fie placute le fac in lehamite.
Nu pot sa zic ca am o viata de kkt, Doamne fereste, nici pe departe! Insa mi se pare ca este monotona, am impresia ca fac lucruri inutile deseori, ca ma taraste in fiecare zi valul, viata mea spirituala este vraiste…Partea naspa este ca nici nu stiu ce sa fac mai intai ca sa schimb aceasta stare.
As vrea sa ma bucur mai mult…Vreau tot felul de bucurii de la cele marunte pana la cele mari si foarte mari. Cred ca bucuriile marunte sunt foarte importante si iti umplu ziua dar am ajuns atat de plini de probleme si de ganduri negre incat nu le mai simtim.
Am vazut ca multi oameni si-au facut liste de obiective sau de dorinte pt. 2008. Nu prea m-am gandit la asta, nu am facut liste…though I have a wish: as vrea sa ma bucur mai mult, sa vad pe langa ochelarii de cal pe care mi-i pun in fiecare zi. Moreover, as vrea sa-L implic pe Dumnezeu in asta. Vreau sa fiu constienta de El si cand sunt fericita, nu numai cand ma scald in oala cu kkt.

Anunțuri