Incepura sa apara inimioare de plus in oras, felicitari cu el&ea pe malu’ marii tinandu-se de mana, sa se organizeze targuri de cadouri pt. Valentine’s day…normal, joi este 14 februarie, sarbatorim ziua indragostitilor. Sa-i luam cadou iubitului, sa iesim in oras la o cina romantica, sa cumparam lenjerie parfumata pentru a-l seduce si „a-l face sa se indragosteasca nebuneste de noi”, sa ii aratam cat de mult il iubim.
De ce ne agitam ataaaat de mult sa celebram acest sentiment?
Mi se pare ca avem iluzia ca sarbatorim iubirea insa noi de fapt sarbatorim indragostirea. Pentru ca pentru noi a iubi=a fi indragostiti. Ridicam in slavi aceasta stare, o cautam cu orice pret, ni se pare ca e cel mai misto sentiment din lume, simtim ca traim cu adevarat atunci cand suntem indragostiti.
Dar mai devreme sau mai tarziu cobori din cerul senin, parfumat si cu norisori roz al indragostirii.
Then what? Nasol, scoti 14 februarie din calendar si esti un om distrus.

Daca ar fi o zi care s-ar celebra iubirea (in toate acceptiunile si manifestarile ei) oare ar mai fi atata agitatie ca de 14 februarie?
Cui i-ai cumpara cadou atunci? Pe cine ai scoate in oras? Cum ai simboliza-o? Tot cu inima rosie?

Anunțuri