Oare chiar asa sunt unii oameni mai dificili, mai greu de multumit? Poate…
Probabil cerem lucruri mari intr-o patrie a descurajarii, intr-o lume condusa de reguli idioate, de conformisme tampite si de „nu”.
Nu trebuie sa ceri, trebuie doar sa dai. Si daca dai, sa nu dai oricum ci cu masura si intotdeauna sa urmaresti un interes. Interes material sau, eventual,  spiritual-superficial.
A, ba da, scuze, poti sa ceri! Poti sa ceri multe numai sa ai grija sa nu depasesti limitele…superficiale de altfel.
Patria asta a descurajarii pe care cu mandrie o reprezentam nu mai are sentimente. Multe au murit, altele s-au transformat in ceva hidos.  O fi ramas putina ratiune? Da, putina dar pervertita.
Revin la oameni…cum spuneam unii oameni sunt mai dificili, mai greu de multumit. Asa par. Insa interesant este cine-i priveste, unii vad opusul. Nu sunt deloc greu de multumit, important este sa vrei sa-i descoperi. Nu-i greu. Efort minim. Dar cu beneficii mari I might add.
Uneori te saturi de atata dat fara a primi feedback. Probabil mai vine un moment in care trebuie sa si ceri.
Dar daca ceri ceva cui nu trebuie sau cui nu poate da? Nu da pentru ca nu doreste, nu intelege, nu e persoana potrivita.
Then what?

Anunțuri