noiembrie 2008


…la ceea ce ceri ca s-ar putea sa primesti.

Nu sunt atenta, formulez cererile cu intensitate mare insa fara a ma gandi prea mult.

De aceea, eu te rog Doamne sa-mi dai ceea ce crezi Tu ca am nevoie. Eu nu stiu – momentan sunt cea mai confuza ever! – decat ce as vrea. Insa nu stiu daca e si bun pt. mine…

Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.
Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Tudor ne propune aici un joc.

Care ar fi cele trei momente la care ai vrea sa ai acces pentru tot restul vietii?

Primul moment care mi-a venit in minte a fost ziua de 28 iulie 2006. Eero day:)
Ar mai fi my first trip to Finland.
Al treilea moment ar fi…m-am gandit la ceva insa momentan aceasta evocare imi provoaca amintiri bittersweet. Asa ca al treilea moment il trec concertul Muse din Romania.

Vorbeam acum cateva luni despre cineva care „iubea” pe altcineva insa nu i-a iesit „iubirea” asa cum dorea el.
Acum el are prietena, este fericit. Atat de fericit incat, normal, incearca sa mentioneze acest lucru cat se poate de des astfel incat sa auda si fosta „iubire”, se da cel mai interesant barbat din…mediul respectiv, are o relatie, ma-ntelegi, este responsabil&other rubbish, cand are ocazia, scuipa si putin venin in directia fostei iubiri…d-astea. Musteste atmosfera de fericire, iubire, intelegere si prietenie, toate lucrurile bune, ce sa mai!

E misto asa sa-i scoti ochii celuilalt, sa-ti impui sa nu-ti pese, sa te futi in ea de prietenie care te lega de persoana respectiva, uneori sa o ignori si sa-i trantesti tot felul de rahaturi in fatza.
La fel de misto este sa-i declari cuiva ca tii la ea/el, ca ti-e prieten(a), in cazul de mai sus ca este prima persoana pentru care ai simtit ceva cu adevarat special, ca ai putut sa vb unele chestii doar cu ea si apoi, peste o vreme, sa-ti bagi piciorul in toate aceste cuvinte maretze si sa te comporti ca naiba.

Frumoase sunt iubirile si prieteniile astea, sa tot ai parte de asa ceva!

 

Citesc pe wikipedia ca Irvine Welsh e nascut pe 27 septembrie. El a scris Trainspotting, super carte!

Evident ca s-a nascut atunci. 
Pai cand iti bubuie mintea sa compui cartea aia, e clar ca esti nascut pe 27 septembrie:)) Atunci se aliniaza planetele in quadratura, Saturn este in conjunctie cu Venus, Marte si Mercur se iau in barte, Pluto, Soarele si Luna joaca in hora si pe Pamant se nasc numai oameni minunati, cu adevarat deosebiti:))

Oricum daca esti nascut pe 27, nu conteaza luna, esti zanghiu din start. Mai stiu eu un finlandez aparent cuminte dar total dus cu capul nascut pe 27 noiembrie:P

Cuvantare (neaparat spusa cu veneratie): „in ea…in ea o vad pe mama copiilor mei” sau, varianta spusa de femei „in el..in el il vad pe tatal copiilor mei”.
Pfuai, ma face praf! Pare asa, cool si de corazon, sentiment insa de fapt este un fel de hai sa mai bagam un cliseu. Cum o fi asta cu „copiii mei„? Nu ii faceti, vere, impreuna? Nu-s copiii vostri? Ce e aia „tatal/mama copiilor mei”? Nu zici mai bine sotul/sotia mea?
Mai e si varianta asta: „de cum l-am vazut, am stiut ca el o sa fie tatal copiilor mei”. Wow! Cum e sa stii asta? Eu doar stiu cum sunt urmatoarele: „de cum l-am vazut, am stiut ca as face sex cu el pana sa cadem latzi”, „de cum l-am vazut, am stiut ca as vrea sa-l cunosc mai bine”, „de cum l-am vazut, am stiut ca e o persoana deosebita”.
Da, da, sigur, inteleg profunzimea gandirii din spatele expresiei, insa ma zgarie pe creier cand o aud.

Suna foarte cunoscut, nu?

Nu mai stau cu tine, vreau sa ne despartim, nu te mai iubesc./Am intalnit pe altcineva, nu te mai iubesc./A, imi pare rau dar nu te mai iubesc… etc.

Cum vine asta „nu te mai iubesc”? Adica iubirea dispare asa, undeva?
Iubesti o luna, un an, 13 ani, apoi poti sa nu mai iubesti? Din senin, fara ca celalalt sa-ti fi facut vreun rau mare mare mare? In cazul acesta ultim hai ca as mai intelege sa spui ca nu-l mai iubesti pe X (ca ti-a omorat familia, ti-a dat foc la casa, te-a batut sa iti mute falcile) ci, din contra, sa-l urasti. Dar cateodata nici asa.
Dar altfel? Inteleg sa te enerveze maxim partenerul o perioada, sa-ti vina sa-l joci in picioare uneori, sa vrei sa te desparti pentru ca nu te mai intelegi din diverse puncte de vedere, sa te atraga altcineva si sa vrei sa fii cu el/ea…Dar nu pot sa inteleg cum sa nu-l mai iubesti. Te scoli asa dimineata si te gandesti: gata, de azi nu-l mai iubesc pe X?
Cand chiar iubesti pe cineva, il iubesti pentru totdeauna. Nu pentru o perioada de timp.
Vorbesc despre dragoste (in toate relatiile in care se manifesta: intre prieteni, familie, el/ea) care este diferita de indragostire sau alte forme mai puternice dar perisabile ale ei.

De aceea cred ca nu te mai iubesc inseamna ca nu m-ai iubit niciodata.

Bai, bude, veceuri, private, toalete – je vous aime beaucoup!
Cel mai mult imi place o anumita toaleta de la serviciu. Sigur, ea n-are nicio vina insa cei care o populeaza o fac deosebita. Cu adevarat speciala. Uneori am impresia ca seamana cu un veceu d-ala de piata/carciuma.
In aceasta buda aterizeaza din cand in cand niste extraterestrii care umplu scoicile veceurilor cu cacat. Si isi fac treaba foarte bine, manjesc cu mare atentie si migala astfel incat atunci cand dai sa intri, iti vine sa-ti dai palme, sa-ti borasti toate matzele si sa tragi 50 de injuraturi de mama, tata, frati, ranitzi si ceasul mortzilor mamilor ei de nesimtire. Trantesti usa cu scarba si te cari. Sa te duci sa te pishi in alta parte. Eventual afara in parc.
Eu zic ca acestei private ii lipsesc cateva chestiutze ca sa fie cu adevarat desavarsita. Artistica. As vedea o voma de saorma aruncata neglijent dar totusi aranjat pe jos, 7-8 tampoane obe aranjate misto, in stil renascentist in forma de inima in si pe langa cosul de gunoi, niste flegme si muci pe pereti iar deasupra acestor minunatii sa troneze un cacat monstruos cu 30 de muste in jurul lui ca o aureola.
Sa moara Bibi daca e departe de a fi reala varianta asta!

A, da, uitai sa va zic. Toaleta este de gagici.