Vorbeam acum cateva luni despre cineva care „iubea” pe altcineva insa nu i-a iesit „iubirea” asa cum dorea el.
Acum el are prietena, este fericit. Atat de fericit incat, normal, incearca sa mentioneze acest lucru cat se poate de des astfel incat sa auda si fosta „iubire”, se da cel mai interesant barbat din…mediul respectiv, are o relatie, ma-ntelegi, este responsabil&other rubbish, cand are ocazia, scuipa si putin venin in directia fostei iubiri…d-astea. Musteste atmosfera de fericire, iubire, intelegere si prietenie, toate lucrurile bune, ce sa mai!

E misto asa sa-i scoti ochii celuilalt, sa-ti impui sa nu-ti pese, sa te futi in ea de prietenie care te lega de persoana respectiva, uneori sa o ignori si sa-i trantesti tot felul de rahaturi in fatza.
La fel de misto este sa-i declari cuiva ca tii la ea/el, ca ti-e prieten(a), in cazul de mai sus ca este prima persoana pentru care ai simtit ceva cu adevarat special, ca ai putut sa vb unele chestii doar cu ea si apoi, peste o vreme, sa-ti bagi piciorul in toate aceste cuvinte maretze si sa te comporti ca naiba.

Frumoase sunt iubirile si prieteniile astea, sa tot ai parte de asa ceva!

 

Anunțuri