Cred ca in ultima vreme as putea sa apreciez cat de mult mi-a placut un eveniment uitandu-ma pe cadranul deprimometrului. Concertul U2 de la Milano (7 iulie 2009) ar ridica foarte mult valoarea indicata de acesta.
 Am luat avionul, m-am intalnit cu Akadeaua&B la aeroport, am dormit, am shoppingit putin in Milano, am asteptat o jumatate de ora in fatza hotelului Park Hyatt doar-doar o iesi Bono;), am mers la stadion (stadion, nene!), am concertuit bestial impreuna cu Snow Patrol si U2, am mers la un late-night McDo, apoi spre aeroport ca aveam avion la 6:40 sa vin vesela, cu sperante, cu sufletul plin de bucurii imense, cu mare drag in susha asta de tara, vorba lui Bendeac. D-asta vorbesc despre deprimomentru – bai, dupa ce vezi un super concert al unei super formatii pe un stadion cum nu o sa avem noi nici in 50 de ani si te intorci la rahatul prelungit si din ce in ce mai imputit care este aici, iti vine sa iei un aruncator de flacari pe umar si sa pornesti pe rand spre diverse locatii colcaitoare de melteni sa-i arzi.
Noi am avut bilete la Anello 3 Blu, adica ceva mai sus in peluza. Am intrat la 6 pe stadion, am gasit locuri unul langa altul (jos pe camp era full, mai ales cercul de langa scena – noi am fost dimineata sa vedem care-i situatia la intrare, la intrarea pe camp era deja adunata o groaza de lume) si pana la 7 jumate cand au intrat cei de la Snow Patrol, ne-am holbat la lumea de langa, la scena etc.
Nu mai stiu cand au intrat cei de la U2…pe la 9, 9 si 15 cred. Eram cu aparatul pregatit ca vroiam sa le filmez intrarea:D Au inceput concertul cu Breathe si au continuat cu playlist-ul de la Barcelona, nu cred ca au schimbat ceva din el. Asadar, am avut: No Line On The Horizon, Get On Your Boots, Magnificent, Beautiful Day, I Still Haven’t Found What I’m Looking For, Angel of Harlem, In A Little While, Unknown Caller, Party Girl, The Unforgettable Fire, City of Blinding Lights, Vertigo, I’ll Go Crazy If I Don’t Go Crazy Tonight, Sunday Bloody Sunday, Pride, MLK, Walk On, Where the Streets Have No Name, One, Ultraviolet, With Or Without You, Moment Of Surrender.
I-au dedicat lui Michael Jackson Angel of Harlem, in timp ce au cantat I Still Haven’t Found…au bagat si putin Stand by Me, la Party Girl i-au urat haaappy birthday Evei Hewson iar versiunea pt. I’ll Go Crazy If I Don’t Go Crazy Tonight a fost cam….ciudatica, cred ca a fost singura melodie a carei interpretare nu mi-a placut. Cum concertul U2 a coincis cu intalnirea G8, pe Bono l-a mancat limba sa se ia putin de nea Berlusconi:D
Cat a durat concertul? 2 ore? Mai, probabil:)) Mie oricum mi s-a parut ca a durat cam 30 de minute si as fi dormit in fatza stadionului numai sa merg la repeat a doua zi:D Dar ma bucur foarte mult ca am fost pe 7 iulie la San Siro, n-am cuvinte sa-i multumesc Akadelei pentru cadou:-*

Iata si cateva poze:

Anunțuri