Cand sunt intr-un moment dificil si nu stiu cum sa rezolv o problema sau nu vad o cale de rezolvare a ei, am nevoie de o pauza. 
Din ce in ce mai mult in ultima vreme, mai mult decat oricand (cred ca aproape zilnic), am dese momente cand m-as sui in masina, in tren sau in avion si as pleca. Nu stiu unde…in creieri de munte, in inima de fiord, pe malul marii, al oceanului. Undeva. As pleca o vreme si cand m-as intoarce as vrea sa fie totul bine. Mi-ar placea ca atunci cand revin sa nu mai aud de criza, de bani, de guverne, de disponibilizari, de preturile caselor, de alegeri, de partide si certurile lor, de prioritatile nationale enuntate doar in fraze bombastice s.a.m.d.

Pe langa implicatiile economico-financiare, aceasta „criza” are si implicatii spirituale destul de mari. Nu vreau sa intru in subiectul „criza la nivel mondial”, ma intereseaza ce se intampla in special in Romania.
In ciuda faptului ca noi, romanii ne declaram crestini iar in sondaje reiese ca avem incredere in Biserica, vrem sa construim marete catedrale ale neamului, avem Voronet, Sucevita, Moldovita, nu facem nunta fara cununie la biserica si nici Craciun fara cozonac sfintit, suntem in coma din punct de vedere spiritual. Acordam o nemeritata importanta doar spiritualitatii exterioare si ne mintim singuri ca suntem aproape de Dumnezeu cand, pe zi ce trece, ne indepartam si mai mult de El.

Sunt convinsa ca nu ar fi aparut aceasta „criza” daca noi am fi trait dupa principiile Sale, daca L-am fi iubit, daca am fi cautat mai mult decat orice sa fim asa cum ne-a creat El. Sigur, acest lucru este valabil la nivel mondial, nu doar in cazul romanilor. Il tratam pe Dumnezeu ca si cand ar fi un om, credem ca-L putem minti facand 2-3 cruci duminica la biserica si planuind ca vom face o mega catedrala pentru ca El sa fie preocupat cu astea nevazand ca noi ne vedem in continuare de treaba noastra ignorandu-L si traindu-ne viata dupa mintea noastra corupta.

Dumnezeu nu poate fi mintit. 
Exista pacate urate dar cel mai mare, urat, de neiertat si cu consecinte vesnice pacat este a-L ignora pe Dumnezeu si a ne crede singuri centrul universului. Sunt convinsa ca, daca cei de la guvernare si-ar schimba cat de putin perspectiva spirituala si ar lua in considerare si altceva mai presus de propria persoana, nu ar mai fi vorba de mizeria care este acum.

Ma intreb care este rolul Bisericii romane in momentele actuale. Imi pare doar o simpla institutie, complet separata de stat (d.p.d.v.spiritual) si inutila. Nu avem nicio sansa sa ne fie bine daca nu ne trezim din punct de vedere spiritual. Altfel vom fi condusi mereu de oameni care prefera sa fure din banii statului ca sa-si ia ei Vuittoane, palate si ciunga pen’ca se poate si nu exista consecinte, vom avea mereu legi&justitie la misto, populatia va fi vesnic nemultumita, prea acrita si cronic pesimista pentru a mai putea schimba ceva, vom merge din rau in mai rau.
Jegul actual ar trebui sa fie un imbold atat pentru Biserica romana de a se trezi si de a face ceva cat si pentru noi de a nu mai vrea sa lancezim in starea actuala, de a privi dincolo de mizeriile de zi cu zi spre un scop mult mai inalt al vietii, de a ne vedea adevarata valoare, de a pretinde mai mult in calitate de creatii ale lui Dumnezeu, de a-L vedea pe El mai presus de orice.
Altfel nu avem nicio sansa.

Anunțuri