Mai 2011


Din cand in cand, fiecare (companie, sef, director, sefutz, angajat etc.) ar trebui sa-si reevalueze scopul si necesitatea muncii. Asta pentru a evita munca de dragul muncii care mi se pare cea mai paguboasa si cretina chestie.
Multi oameni considera ca munca este suprema valoare in viata, un fel de Dumnezeu pe pamant – mergem la serviciu si muncim, crapam acolo, pai ce sa facem altceva, asta-i viata, trebuie sa muncim! Cel mai nasol este cand astfel de oameni sunt sefi si au pretentia ca toti subordonatii sa le impartaseasca valorile. Muncim pentru ca este de munca, noi nu refuzam munca. Nu conteaza ca o anumita treaba nu trebuie facuta imediat, ca alta nu este decat o pierdere de timp sau ca anumite task-uri pot fi delegate. Noi muncim, nu gandim. Nu vrei sa faci ce ti se da de facut? Comentezi? Ai  alte idei? Esti un nenorocit de lenes care stie doar sa carcoteasca si sa fie nesupus. Stai jos, nota 3 si taiere din salariu! Huo!

O alta minunatie a muncii zilelor noastre este programul de lucru: unul trecut in contract, altul in realitate. Programul este de 8 ore/zi insa tu vei sta la birou 87 de ore/zi deoarece trebuie sa iti termini treaba. Vrei sa ti se plateasca orele suplimentare? N-ai sa vezi! Spune merci ca iti iei salariul si ca ai un job, cine crezi ca te mai angajeaza pe criza asta?
Nu ai ajuns la serviciu la timp, ai intarziat deoarece ai stat ca boul in traficul imputit din oras? Nasol, n-ai pontat, ia-ti o zi de concediu, ce sa-ti fac! Ai vreo treaba care nu poate fi rezolvata decat in orele de serviciu? Ia-ti o zi de concediu. A, vrei concediu de odihna la vara ca sa stai cu burta la soare dar ti-ai terminat concediul pe livrari de la Carrefour la ora 11 dimineata, dus copilul la scoala la 8 si mers cu ma-ta la medic? Ghinion, ai si tu grija ca la anu’ sa nu mai ai probleme d-astea si apoi poti sa te si relaxezi o saptamana vara, la mare. Ca vorba ‘ceea, munceste omul un an de tampeste insa si cand se rupe o saptamana in bauturi si shopping in Tenerife, zici ca e rege, merita!

Cand eram eu mai mica, sa zicem prin liceu, credeam ca daca i se spune cuiva doamna directoare/domnul ministru/domnul mare sef, asta insemna ca acea persoana chiar este o persoana competenta, un om cu 100 de scaune la cap, un domn/o doamna respectabila care stie multe, poate multe….ce sa mai, este un conducator de-i pui poza la definitia din DEX.
Pe masura ce am inceput sa lucrez si sa cunosc mai multa lume, imi dau seama ca destui dintre acesti super-mega-extra asa-zisi competenti manageri nu sunt altceva decat niste oameni plini de tupeu, prosti de bubuie dar cu alura de mari sefi, rau intentionati, nesimtiti si nenorociti.

Vorbind despre munca si despre reglementarile ei, mie imi place foarte mult, practic imi tresalta sufletul de fericire atunci cand vad niste oameni zelosi care aplica un regulament imbecil. Apare un nou cod al muncii naspa? E, lasa ca noi , anumiti angajatori, il vom face si mai naspa. Asa, sa fie multe reglementari cat mai nasoale, sa le dam una peste bot sclavilor astora ca prea si-o luasera in cap! Ia sa vada ei cine e seful!

Munca este buna. Este naturala. Chiar si Dumnezeu a muncit cand a creat lumea.
Insa de atunci si pana acum aceasta notiune a muncii s-a dus pe pustii.
Ca sa sintetizez ce am spus mai sus, cred ca in general este nevoie de o regandire a importantei, a scopului (scop in sine , scop moral, scop global etc.) unei munci, de o conectare corecta a acesteia cu viata generala unei persoane (care se compune si trebuie sa se compuna din mai multe aspecte), de a da mai multa atentie personalitatii fiecaruia, de a motiva corect o persoana pentru a munci, de a fi liberi in gandire, deschisi la noi oportunitati, noi idei.

Anunțuri

Colindand mult printr-un oras, ajungi sa cunosti diverse aspecte ale unor zone ale acestuia: mijloacele de transport, pisicile cartierului, magazinele, florile si pomii, hainele puse la uscat in balcoanele blocurilor, unele figuri etc.

Astazi, pe cand mergeam alene cu un 41, undeva pe Virtutii il zaresc pe nebunul care acum cateva saptamani „ghida” un metrou de la Victoriei la Crangasi. Astazi era un fel de politist, sufla dintr-un fluier si coordona un sir de masini.
Omul isi face treaba bine, atunci cand era sef de metrou, repeta constiincios dupa fiecare oprire „atentie se inchid usile, urmeaza statia X cu peronul pe partea Y”, comunica traseul metroului printr-o statie imaginara, dadea diverse indicatii, iar cand a coborat la Crangasi, foarte serios, a facut cunoscut faptul ca el pana acolo mergea. Probabil iesea din tura in ziua respectiva…

Orasul gazduieste cu drag astfel de personaje mai mult sau mai putin pitoresti. De exemplu, cunosc bine cateva fetze de aurolaci care salasuiesc in zona Garii de Nord. Stiu aurolacul cu fatza buhaita care uneori e high si rade ca un nebun, aurolacii care dorm langa un canal sub o plapuma sau cei care isi baga in vena diverse substante la un minunat parter de bloc.

De cele mai multe ori ignor acesti locuitori ai orasului insa uneori ma intreb care o fi povestea vietii lor…