Iunie 2011


am chef:

– sa ma duc acasa sa dorm putin;

– sa imi fac unghiile. sa le pictez mai bine zis;

– sa fac o tarta cu capsune, coacaze, zmeura si afine;

– sa merg la shopping in diverse magazine mari si mici;

– sa ma joc cu pisicul;

– sa merg la masaj;

– sa merg la un film;

– sa mananc ceva bun dar light la un restaurant

Poate ca nu as apuca sa le fac pe toate azi dar nu-i nimic, ce nu poti face azi, lasa pe maine!

 

Am mers cu bicicleta de vreo 5 ori in viata mea la intervale de cativa ani. O data = momentul cand am invatat sa merg.

Bine, cand eram mica, eram o mare amatoare de tricicleta si rupeam pedalele, insa nu se pune.

In ultima vreme mi s-a pus pata sa imi iau bicicleta. Asa,  ca sa mai fac si eu miscare intr-un fel. De mers la sala nu am chef, de alergat nu pot ca ma doare un genunchi plus ca nu e fun, de schiat nu pot decat sezonier iar de mers la bazin…e, asta urmeaza, mai cercetez piata.
Asadar, imi luai bicicleta. Pliabila, sa incapa misto in balcon, rosie si micuta.
In ziua cand mi-am luat-o, am dat cateva ture de bloc cu ea si am invatat sa virez. Mai din larg, din scurt mi-era frica deoarece vedeam cu ochii mintzii cum se casca pamantul sub roti si ma inghite.
Aseara am iesit din nou cu ea. M-a insotit si prietenul meu cu al lui bicicleu albastru (baiatu’ cu albastru, fata cu rosu, clasic!) si am dat un tur extins de cartier. A fost foarte dragut, am trecut pe sub niste tei frumos mirositori, pe langa niste caini cuminti care nu au latrat la roata care se invarte, am urcat borduri inalte de mi-au clantanit dintii in gura, a fost sa fie ca era sa dau intr-o doamna (dar nu a fost vina mea! repet, nu a fost vina mea! pai ce cauta ea pe trotuar, pe pista de biciclete la 10 noaptea?), am transpirat la greu carand bicicleta inapoi in casa. Fun!

Planuiesc sa mai scot bicicleta la plimbare in week-end. La un tur si mai extins de cartier de data asta:D
Astept sa se mute Cristina in fabulosul apartament pentru a-i face o vizita biciclista. Voi fi o adevarata eroina daca ajung pe bici pana acolo. Si sigur voi ajunge deoarece am eroismul in sange! Incet dar sigur!

Ce mi-as dori in momentul acesta este sa vina cateva ploite sa mai racoreasca atmosfera ca e nasol rau sa mergi pe bicicleta invaluit de caldura. Mie, cel putin nu imi place deloc caldura asta lipicioasa.

M-am pierdut certificatul de nastere. Hartia aia igienica emisa in late Ceausescu era. Mi-am dat doua palme peste fata pentru ca sunt un cetatean iresponsabil, am depus actele necesare pentru emiterea unui nou certificat de nastere (smecher, european!), am platit amenda de 100 de lei, am asteptat cateva zile, apoi m-am dus sa-l ridic.

Il iau de la ghiseu, ma uit peste el…cand colo, ce sa vezi? Maica-mea nu era maica-mea! La rubrica prenumele mamei/mother/mère era trecuta o bazdaganie in loc de prenumele ei adevarat. Ma intorc la ghiseu sa ii spun doamnei ca este gresit certificatul de nastere. Doamna imi zice: „nu, nu, este bine, m-am uitat chiar de doua ori in registrul starii civile, asa este trecut. Pentru reclamatii si pentru corectarea erorii veniti incepand cu ora 8:30 la camera 4”. Aha, deci cum ar fi  pe mama nu o cheama ca pe mama. Ok, nicio broblema, fratilor!

Ma scol a doua zi dimineata, ma duc din nou la institutia inalt emitatoare de acte de stare civila. Iau cu mine toate certificatele lu’ maica-mea, practic doar ea in persoana mai lipsea. Ma gandesc sa le-o duc data viitoare, sa i se aplice pe frunte o stampila cu numele. Pentru certificare si simplificarea procedurii.

Merg la o doamna la camera nr. 4, ii explic problema, doamna pleaca nitel din birou sa se uite in arhiva, se intoarce si imi zice sa ma duc la camera nr. 5 sa demaram o procedura de…nu mai tin minte cum i-a zis, cert este ca numele mumei era trecut gresit in registrul ala oficial in care s-a uitat ea. Sau in calculatorul oficial. Ca nu am inteles.
Ma duc la camera nr. 5. La camera nr. 5, o doamna, f. draguta de altfel, imi zica ca tre’ sa fac eu o cerere catre domnul primar la care sa atasez copii dupa certificate de nastere, casatorie, CI ca sa se verifice in arhive sa vada de ce e trecut numele de-a-n boulea. Zic, doamna in primul rand eu am o copie dupa certificatul meu de nastere ala vechiu’ pe care-l pierdui, da-mi-as pumni, plus ca am alte jdemiliarde de acte care arata ca pe mama o cheama ca pe mama, nu cum ati scris voi aici. Si in al doilea rand sa-mi spuneti si mie cam cat dureaza pana se solutioneaza treaba sta. Pai cat sa dureze, fo 30 de zile dupa litera legii dar este posibil sa dureze si mai mult, plus ca trebuie sa respectam procedura. Cat sa durezeeee?!?! Zic doamnaaaa, eu trebuie sa imi refac buletinul ca expira plus ca vreau sa plec din tara si nu pot sa plec fara buletin, n-am nici cum sa-mi fac pasaport.  Va inteleg dar aceasta este procedura, eventual faceti un memoriu de urgenta catre primar. Ei, fac! Fac un rahat cu motz in cap si-i trag si -o musca verde, aia fac!

Deci, asadar, prin urmare si in concluzie ca sa zic asa….kilul meu! Momentan stau cu stima si mandrie in Gradina Carpatica cu actele muci si astept sa scobeasca primaria prin arhive (electronice sau nu) ca sa gaseasca cum o cheama de fapt pe maica-mea.
Ma, eu inteleg ca se intampla sa gresesti diverse, it’s human…Insa de ce pisicii ma-sii trebuie sa astept eu atat de mult ca sa se solutioneze o porcarie d-asta? Plus ca vreau sa mi se restituie amenda aia de 100 de lei pe care am platit-o la cati nervi mi-am facut si la cate planuri personale s-au dus in kkt!

Sa-i zic lu’ maica-mea ca daca vrea sa isi schimbe numele, acum e momentul. Dar bine ar fi  sa si-l schimbe si taica-meu, sa-si treaca amandoi niste nume cool gen Prince William si Duchess Catherine Middleton. Scrise, evident, Prins Uiliam si Daces Chetrin Midalton.
Eu vreau sa am un nume simplu, feminin precum Gioni Uacar sau Gim Bim.