Un gust interesant, parca este o combinatie de pepene rosu, smochina si para.

 

Anunțuri

Lelebanese yummy yum:D


A fost odata ca niciodata un print. Charles. Printul Charles. Din UK. Se povesteste ca acest print si-a descoperit stramosii pe meleagurile transilvanene. A venit el acolo si si-a luat o casa. Taraneasca. Albastra. (stiu eu asta deoarece am primit o misiva electronica care glasuie acest lucru)
Charles iubeste mult aceste taramuri si vine aici ori de cate ori este posibil. Se spune ca si-a dorit asternuturi, fete de masa, prosoape tesute doar din in si canepa.  Este fascinat de camp, coseste, mananca mamaliga cu lapte de la vaca bio, ii place ceapa zdrobita, culege fasole de pe araci, si-a comandat sosete de la ciobani. Se pare ca omul a descoperit fericirea in satul transilvanean traind o astfel de viata…simpla.

………………………………………..

Dineu scortzos la Buckingham, 17 feluri de furculite la masa,  pahare de cristal, miros de parfumuri fine in aer, discutii politicoase, pline de eticheta, 298.560 de servitori gata sa-si ofere oricand ajutorul oaspetilor. Regina Angliei, duci, conti, William&Catherine – duchess of Cambridge, prince Harry, regele Suediei, primul Ministru al Angliei, etc.
Camilla sta langa Charles pe un superb scaun neorococo si ii povesteste acestuia cu pretiozitate despre ultima geanta Louis Vuitton pe care si-a achizitionat-o. Charles da din cap si pare ca o asculta insa mintea ii cutreiera depaaarte-depaarte…..”Oh,  fucksocks! I am so bloody bored!
– Camilla, my love, te rog sa ma scuzi cateva minute, ies afara sa iau putin aer.

Charles iese din sala dineului si se retrage intr-un colt nevazut al unui hol mic. Scoate un telefon superslim din buzunar si isi suna majordomul: „Nigel, da ordin sa mi se pregateasca avionul personal, ma duc in Transilvania in seara acesata. Da, dupa dineu. Nu, mai bine nu…M-am saturat de lux. Ma duc cu low-cost-ul, cu WizzAir-ul. Ia-mi bilete la urmatoarea cursa spre Bucuresti. Nu, mai bine nu…Mi le iau singur, mi le comand de pe Internet…Nigel, nevermind. Tu pregateste-mi doar un ceai. Pune si putin lapte in el, please.”
Fericit, Charles trage adanc aer in piept iar ochii ii sclipesc de fericire: „This is so bloody exciting! Ma duc la casuta mea din Transilvania, stau acolo o luna. Cred ca imi inchid si mobilele, sa ma mai lase toti astia de la curte in pace ca nu am chef de ei. Imi iau coasa noua, imi fac o oala de fasole cu carnati, ziua ma duc sa cosesc iarba de pe camp iar seara fac baie in copaie si numar stelele de pe cer. Ce frumos! A, trebuie sa ma intorc totusi peste 3 saptamani deoarece am programat intalnirea aceea cu Albert de Monaco. Eh, lasa ca e bine si asa, ma intorc. Ii voi aduce lui Albert niste branza proaspata din laptele vacutei mele, sigur se va bucura”.
Visator si cu bucurie in suflet, Charles isi pune mobilul in buzunar si se intoarce in sala dineului sa ii comunice ceva printului William si sa bea un pahar de Voss.

Am vorbit acum doua zile cu bunica-mea, imi zicea ca au trecut aia cu recensamantul pe la ea (mai exact o doamna foooarte draguta, fina de cununie sau de nush ce a unui prieten al lui taica-meu, chiar a stat cu ea de vorba, a bagat-o in casa, vai, ce dragut), a raspuns la intrebari, si-a facut datoria de cetatean.

Maica-mea: „Cica a trecut ala cu recensamantul p-aci, nu stiu cand ca nu eram acasa, mi-a zis vecina de la 2. E, o veni si alta data. Sau nu. Cum sa-l sun ca n-a lasat niciun numar de telefon? Nu, niciun bilet n-a lasat. Pai de ce sa ma duc la primarie? Nu vreau/n-am timp/sa ma lase-n pace/sa se duca taica-tu daca vrea. Online nu se poate completa formularul ala? Ca asa am auzit de dimineata la televizor.”
Taica-meu, in timp ce isi cauta niste surubelnite in Selgros: „Da, m-oi duce candva la primarie, nu stiu, mai vedem.”

Eu de cateva zile gasesc bilete pe usa blocului pe care scrie ca: „astazi, tz-shpe a tz-shpea, recenzorul dvs a trecut p-aci si dvs nu erati, va rog sunati la nr-ul de tel. xxx sa programati o intalnire”.
C: „A trecut boul asta dimineata p-aci, i-am si zis cretinului duminica trecuta sa treaca seara. A zis ca trece, a trecut un kkt.”
Eu: „Idiot! Hai sa-i iau numarul sa-l sun, sa-i spun sa vina asta seara sau duminica dimineata la unshpe.” (ziceam asta in timp ce scriam cu pixul pe biletelul lipit de ala pe usa blocului „vino, frate, dupa 6 seara!!!!”)
C: „Ma pish, suna-l daca vrei, eu nu am chef, daca vine si suntem acasa, bine, daca nu, sa ma lase-n pace.”
Eu: „Ma, hai sa-l sun ca pe urma te trezesti cu amenda sau te duci tu la primarie sa completezi mizeria de formular. Pe la primarie nu umblasem ca pitpalacii.”
C: „Ma kc in ea de amenda, sa ma amendeze ca o contest. Nu ma duc la nicio primarie.”
Eu: „Contesti tu amenda dar te tarai prin instanta.”
C: „Ma tarai, baga-mi-as %^%$ in el de recensamant! Tot eu trebuie sa stau acasa, daca nu ma gaseste ala, sa ma duc eu ca un rahat ce sunt la primarie, sa imi pierd timpul ca si asa am prea mult timp liber in #$%$&, sa-l sun pe idiotul ala pe banii mei.”

Ma gandeam la aceste reactii. Observ ca din generatie in generatie se duce chestia asta numita „datorie cetateneasca”.

Oare sa fi fost beat cel care a trasat pistele astea de biciclete?