Prietena M.e avocata. Cum ea trebuia sa se duca in week-end la Predeal sa discute chestii avocatesti cu niste clienti, m-am gandit sa nu o las singura si m-am infiintat motz la tren sa o insotesc.  Zic bai, cat sta ea cu domnii aia, eu ma duc sa schiez. Ajungem noi in Predeal, imi trag repede pantalonii de ski pe mine si ma duc spre partie cu gandul de a-mi inchiria schiuri si de a ma vanzoli pe partie. Ma uit eu cat costa inchiriatul, era ok, super misto, dar zic hai sa vad si eu care e miscarea pe partie. Frate si ajung la Clabucet, era puhoi de lume pe partiutza aia spre teleski. Ce facea lumea? Nimic, doar statea ca vita. Cum eu nu-s maestru schior, vroiam sa cobor pe partea stanga a partiutzei, mi se pare mie mai safe pe acolo, pe partea cealalta parca prea vii in padure, mi-era ca o iau printre copaci (sigur, gard de protectie canci!).  Pai nu puteai sa cobori pe acolo pentru ca acolo era locul de sedere a vitelor. Unii urcau cu skiurile in spate, altii mergeau in bocanci ca asa vroia ficatziul lor, altii stateau pur si simplu in cur sau in picioare.
Telescaunul nu mergea, doar teleskiul cara lume.
M-am gandit ce m-am gandit pana cand am hotarat ca n-are sens sa dau un milion juma pe inchiriat skiuri si skipass ca sa imi fac draci la jumate de coborare, poate mai incalec si vreo cativa prosti in drum spre teleski.
 
Cum anul acesta, din motive de criza ec. nu ajung in afara tarii la ski, am doua variante: ori vin tot colea la Predeal dar in timpul saptamanii, ori ma duc pe undeva unde nu se duce multa lume. A, sau ar fi a treia varianta, la Sinaia, prietena mea C. zice ca e bine acolo, a schiat ea anul trecut.

E, in fine, n-am facut nimic schiabil la Predeal, in schimb am mancat si m-am plimbat prin Brasov.

Ne-am intors la Bucuresti duminica cu trinu’de doua jumate de pleca din Predeal. Am fi vrut sa plecam mai devreme cu unul de doishpe dar ala era internationalu’, el venea de la Viena asa ca stransese 250 de minute de intarziere. 
Apropo de chestii feroviare, am realizat in week-end-ul acesta ca Gara de Nord este o bijuterie. Dumnezeule mare, cum putea sa fie in gara Brasov! Era luminata cu lumina d-aia alba de neon chior, era plina de ciudati si de cocalarime, era jeg masiv pe jos. La un moment dat la ma lipeam de ceva pe talpile bocancilor, cand ma uit sa vad ce e e, ce sa vezi? Ma asezasem intr-un pisat vechi inghetat. Nici gara Predeal nu e mai prejos, acelasi jeg doar ca nu-l simti atat de mult ca in Brasov pen’ca e gara mai mica.

Altfel, m-am bucurat ca m-am dus la Predeal, cazarea a fost draguta (pensiunea Smaranda), am umblat si prin Brasov, am fost iarna la munte cum imi place mie sa fie zapada multa, multa, ne-am implimbat pe acolo.

😀

 

 

Reclame

As vrea sa stiu cum este posibil ca 3 sondaje sa-l dea castigator pe Mircea Geoana si de fapt sa castige Basescu? Din cate am vazut, Insomarul a fost destul de exact in primul tur. Ce s-a intamplat acum?
Bine, a castigat Traian Basescu, hai sa zicem ca a fost vointa poporului. Pentru ca da, intr-o mare masura a fost vointa poporului. Nu vreau sa intru acum in discutii despre motivele generale de vot ale pro sau anti basescienilor.
Train Basescu ramane presedintele tuturor romanilor, foarte bine. Eu nu-l inghit pe T.B., mi se pare un ipocrit major, un om magnetic, un „cavaler” cu armura stralucitoare dar mancat de viermi in interior. Asta nu inseamna ca sunt pro-Geoana, ca iau in brate PSD-ul, ca daca am votat contra lui Basescu am crezut eu ca o sa fie super misto in tara, ca o sa curga lapte si miere si alte tampenii de genul acesta. Am votat contra lui Traian Basescu pentru ca mi se pare un om foarte periculos, nu vreau sa-l am la conducerea tarii in care traiesc. Mi se pare ca miroase a nebunie, a dictatura.

Cred ca daca a ramas asta la conducere, nu o sa fie bine deloc pentru tara. Totusi mi-as dori enorm de mult sa mai insel. Mult mai mult decat mi-am dorit sa iasa Geoana. Sau Antonescu din primul tur pentru ca de fapt el era optiunea mea.

Cand sunt intr-un moment dificil si nu stiu cum sa rezolv o problema sau nu vad o cale de rezolvare a ei, am nevoie de o pauza. 
Din ce in ce mai mult in ultima vreme, mai mult decat oricand (cred ca aproape zilnic), am dese momente cand m-as sui in masina, in tren sau in avion si as pleca. Nu stiu unde…in creieri de munte, in inima de fiord, pe malul marii, al oceanului. Undeva. As pleca o vreme si cand m-as intoarce as vrea sa fie totul bine. Mi-ar placea ca atunci cand revin sa nu mai aud de criza, de bani, de guverne, de disponibilizari, de preturile caselor, de alegeri, de partide si certurile lor, de prioritatile nationale enuntate doar in fraze bombastice s.a.m.d.

Pe langa implicatiile economico-financiare, aceasta „criza” are si implicatii spirituale destul de mari. Nu vreau sa intru in subiectul „criza la nivel mondial”, ma intereseaza ce se intampla in special in Romania.
In ciuda faptului ca noi, romanii ne declaram crestini iar in sondaje reiese ca avem incredere in Biserica, vrem sa construim marete catedrale ale neamului, avem Voronet, Sucevita, Moldovita, nu facem nunta fara cununie la biserica si nici Craciun fara cozonac sfintit, suntem in coma din punct de vedere spiritual. Acordam o nemeritata importanta doar spiritualitatii exterioare si ne mintim singuri ca suntem aproape de Dumnezeu cand, pe zi ce trece, ne indepartam si mai mult de El.

Sunt convinsa ca nu ar fi aparut aceasta „criza” daca noi am fi trait dupa principiile Sale, daca L-am fi iubit, daca am fi cautat mai mult decat orice sa fim asa cum ne-a creat El. Sigur, acest lucru este valabil la nivel mondial, nu doar in cazul romanilor. Il tratam pe Dumnezeu ca si cand ar fi un om, credem ca-L putem minti facand 2-3 cruci duminica la biserica si planuind ca vom face o mega catedrala pentru ca El sa fie preocupat cu astea nevazand ca noi ne vedem in continuare de treaba noastra ignorandu-L si traindu-ne viata dupa mintea noastra corupta.

Dumnezeu nu poate fi mintit. 
Exista pacate urate dar cel mai mare, urat, de neiertat si cu consecinte vesnice pacat este a-L ignora pe Dumnezeu si a ne crede singuri centrul universului. Sunt convinsa ca, daca cei de la guvernare si-ar schimba cat de putin perspectiva spirituala si ar lua in considerare si altceva mai presus de propria persoana, nu ar mai fi vorba de mizeria care este acum.

Ma intreb care este rolul Bisericii romane in momentele actuale. Imi pare doar o simpla institutie, complet separata de stat (d.p.d.v.spiritual) si inutila. Nu avem nicio sansa sa ne fie bine daca nu ne trezim din punct de vedere spiritual. Altfel vom fi condusi mereu de oameni care prefera sa fure din banii statului ca sa-si ia ei Vuittoane, palate si ciunga pen’ca se poate si nu exista consecinte, vom avea mereu legi&justitie la misto, populatia va fi vesnic nemultumita, prea acrita si cronic pesimista pentru a mai putea schimba ceva, vom merge din rau in mai rau.
Jegul actual ar trebui sa fie un imbold atat pentru Biserica romana de a se trezi si de a face ceva cat si pentru noi de a nu mai vrea sa lancezim in starea actuala, de a privi dincolo de mizeriile de zi cu zi spre un scop mult mai inalt al vietii, de a ne vedea adevarata valoare, de a pretinde mai mult in calitate de creatii ale lui Dumnezeu, de a-L vedea pe El mai presus de orice.
Altfel nu avem nicio sansa.

Mi-ar placea ca, atunci cand eram in clasa a X-a sau a XI-a, sa fi vazut in globul de cristal cateva momente din viitor. Daca as fi vazut, cu siguranta:

– nu as mai fi ramas in tara, as fi invatat suedeza, mi-as fi cautat facultate pe care sa o urmez in Suedia si as fi plecat;
– nu as mai fi urmat ASE-ul….sau stai ca fiind vorba de „ASE-ul” suedezilor poate ca m-as mai fi gandit putin, poate as fi luat aceasta posibilitate in calcul;
– m-as fi dus la lectii de „crafts”.

Cand eram in liceu, mi s-a oferit posibilitatea sa studiez la o facultate din Franta. Posibilitatea in sensul ca mi s-ar fi oferit sprijinul materal. Ce am spus eu atunci? Neaaah, noooo, nuuu, eu raman aici in tara, nu plec eu!
Nu cred ca are rost sa regret acum ca nu am facut acel pas insa stiu sigur ca daca as fi pusa in aceeasi situatie acum, m-as cam gandi sa iau in calcul oferta.

Ce ma leaga pe mine de tara in care traiesc? Nimic. Nu ma regasesc aici, nu imi place, ma enerveaza in fiecare zi cate ceva, mi-e scarba, mi se pare ca am ceva bun in mine insa aici nu am puterea necesara sa il fac sa iasa la iveala la potentialul maxim si ma las manjita cu rahat, consider ca mi-ar fi mai comod in alta parte sa fiu asa cum as vrea, cum as simti ca e bine sa fiu.
Habar nu am ce inseamna „mandria de a fi roman”, as fi vrut sa ne inglobeze Imperiul Austro-Ungar, sa ne cucereasca englezii, vikingii etc. Daca Romania s-ar fi numit acum provincia Aktungelschasht a patriei mama Austria si sangele romanilor s-ar fi amestecat cateva generatii bune cu sange de austriac, era foarte bine. Aha, n-ar mai fi existat Romania si popor roman, paguba in ciuperci!

In momentul acesta am doua posibilitati: fie plec, fie raman dar imi fac viata frumoasa aici. Hai sa vedem ce m-ar tine aici! Pai ai mei, prietenul si prietenii. Pentru ei si datorita lor stau deoarece nu am cum sa ma pun eu colac si sa-i car pe toti dupa mine unde vreau. Hai sa vad cum imi fac viata frumoasa alaturi de ei intr-o mocirla de rahat. Sa ma apuc sa curat in jurul meu…

8 ore juma pe zi de luni pana vineri traiesc in cladirea Ministerului Transporturilor, colea-sha langa Gara de Nord.
Azi am iesit pe la doishpe sa ma vaz cu prietenul si sa iau niste mancare. Cand sa traversam spre minister, un politist disperat urla la noi si ne facea semne sa nu traversam, sa stam locului. De ce? Trecea oficiala. Coloana oficiala. Cu domnu-so Boc in frunce.
Imi plac moacele astora, cum se holbesc maxim cand au de facut ceva de genul asta, cand urla la tine sa nu traversezi ca trece coloana de mari smecheri. De parca mi-ar pasa de coloanele lor…