Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Prietena M.e avocata. Cum ea trebuia sa se duca in week-end la Predeal sa discute chestii avocatesti cu niste clienti, m-am gandit sa nu o las singura si m-am infiintat motz la tren sa o insotesc.  Zic bai, cat sta ea cu domnii aia, eu ma duc sa schiez. Ajungem noi in Predeal, imi trag repede pantalonii de ski pe mine si ma duc spre partie cu gandul de a-mi inchiria schiuri si de a ma vanzoli pe partie. Ma uit eu cat costa inchiriatul, era ok, super misto, dar zic hai sa vad si eu care e miscarea pe partie. Frate si ajung la Clabucet, era puhoi de lume pe partiutza aia spre teleski. Ce facea lumea? Nimic, doar statea ca vita. Cum eu nu-s maestru schior, vroiam sa cobor pe partea stanga a partiutzei, mi se pare mie mai safe pe acolo, pe partea cealalta parca prea vii in padure, mi-era ca o iau printre copaci (sigur, gard de protectie canci!).  Pai nu puteai sa cobori pe acolo pentru ca acolo era locul de sedere a vitelor. Unii urcau cu skiurile in spate, altii mergeau in bocanci ca asa vroia ficatziul lor, altii stateau pur si simplu in cur sau in picioare.
Telescaunul nu mergea, doar teleskiul cara lume.
M-am gandit ce m-am gandit pana cand am hotarat ca n-are sens sa dau un milion juma pe inchiriat skiuri si skipass ca sa imi fac draci la jumate de coborare, poate mai incalec si vreo cativa prosti in drum spre teleski.
 
Cum anul acesta, din motive de criza ec. nu ajung in afara tarii la ski, am doua variante: ori vin tot colea la Predeal dar in timpul saptamanii, ori ma duc pe undeva unde nu se duce multa lume. A, sau ar fi a treia varianta, la Sinaia, prietena mea C. zice ca e bine acolo, a schiat ea anul trecut.

E, in fine, n-am facut nimic schiabil la Predeal, in schimb am mancat si m-am plimbat prin Brasov.

Ne-am intors la Bucuresti duminica cu trinu’de doua jumate de pleca din Predeal. Am fi vrut sa plecam mai devreme cu unul de doishpe dar ala era internationalu’, el venea de la Viena asa ca stransese 250 de minute de intarziere. 
Apropo de chestii feroviare, am realizat in week-end-ul acesta ca Gara de Nord este o bijuterie. Dumnezeule mare, cum putea sa fie in gara Brasov! Era luminata cu lumina d-aia alba de neon chior, era plina de ciudati si de cocalarime, era jeg masiv pe jos. La un moment dat la ma lipeam de ceva pe talpile bocancilor, cand ma uit sa vad ce e e, ce sa vezi? Ma asezasem intr-un pisat vechi inghetat. Nici gara Predeal nu e mai prejos, acelasi jeg doar ca nu-l simti atat de mult ca in Brasov pen’ca e gara mai mica.

Altfel, m-am bucurat ca m-am dus la Predeal, cazarea a fost draguta (pensiunea Smaranda), am umblat si prin Brasov, am fost iarna la munte cum imi place mie sa fie zapada multa, multa, ne-am implimbat pe acolo.

😀

 

 

Nu l-am mai sunat pe I.  joi seara, m-am gandit ca se duce acasa si se culca, n-avea sens sa-l mai sec.
Azi dimineata mi-a trimis o continuare la e-mailul de ieri.

Sa continui…

Bun. Am zis ca am ajuns la banca incaltat in bocanci si in pantaloni de fas, da?

Eram ud fleasca si in bocanci si sosete si tot.

Mi-am dat bocancii jos si am pus sosetele si bocancii la uscat pe … un radiator mare pe aici.

Am plecat pe la un 5 ratutit de somn, mi-am pus bocancii in picioare insa fiind extraordinar de puternic radiatorul (sufla aer fierbinte prin niste fante) bocancii mei s-au dezlipit peste tot, practic s-au dezintegrat, una dintre talpi aproape era cazuta si celalat bocanc casca gura cu talpa. I-am luat in picioare, si afara alerg dupa un troleu…mi-a cazut talpa la modul ca eram incaltat cu bocancul dar calcam cu soseta prin zapada. L-am dat in ma-sa de troleu (desi trece unul la 100 de ani). Mi-am dat siretul jos si mi-am legat talpa de bocanc cu siretul.

Am mers pe jos pana la urmatoarea statie ca treceau mai multe trolee, aveam piciorul lemn. M-am urcat in troleu, mi-a cedat si celalalt bocanc, treaba este ca prima data nu ma vedea nimeni, acum era plin cu lume in troleu. 

Ca un adevarat homeess, mi-am legat si cealalta talpa.

Nu mai stiu cum am ajuns acasa. Stiu ca voiam sa dorm in tramvai dar nu puteam ca aveam picioarele inghetate.

Am dormit 11 ore. Dar cred ca as mai dormi 20.”

Joi trebuia sa ma duc la serviciu. Miercuri urma sa plec cu ai mei cu masina spre Bucuresti (eram la Craiova). De marti seara a inceput sa ninga bine in Craiova. Taica-meu cand a vazut zapada pe strada a zis ca isi baga picioarele si nu merge cu masina la Bucuresti. A doua zi – miercuri, in prima parte a zilei inca ziceam ca ma duc spre Bucuresti sa fiu a doua zi la serviciu. Il asteptam pe prietenul meu I.  sa vina de la Streaja. Stau si stau si stau…se facuse ora 14, el era in Petrosani, il mai sun la ora 16, nu plecase de acolo. Vazand ce era afara si fiindu-mi lene sa merg singura cu trenul, m-am gandit ca cea mai buna solutie este sa-mi prelungesc concediul. Acestea fiind hotarate, m-am dus cu maica-mea prin parc si apoi la chef la o prietena. Foarte misto a fost!
Pe la ora unshpe juma noaptea m-am intalnit cu I., ajunsese in Craiova. Ne-am vazut, ne-am pupat, i-am dat cheile de la casa si de la Karmina si ne-am vazut fiecare de treaba lui. Eu m-am dus acasa la filme&somn, el a mai stat la un prieten pana la ora doua cand avea tren spre Bucuresti.
La 5 dimineata am auzit telefonul sunand, imi daduse bip. M-am trezit dar nu l-am sunat inapoi ca am fost ocupata sa ma mai culc putinel.
La ora 12 cand m-am trezit de tot, i-am dat un mail cu urmatorul continut: „Ce faci Starlight? Bipuisi la 5 dimineata. Dormeam. Ce fac pisicile*? Am auzit la stiri ca ninge in Bucuresti. Yeeee, cat de mistoooo! Sa mergem in parc sambata!”
*Pisicile = pisicile Karminei, trebuia sa treaca pe la ele, Karmina fiind plecata de vreo saptamana.
Raspunsul lui la mailul meu:

„Am dat ca la 5 dimineata am ajuns acasa. Imbecilul de mine nu a cumparat bilet imediat ce am ajuns in Craiova ca zic: „cine dracu merge cu trenu la 2 noaptea?” Era plin de nu am mai gasit locuri. Si eu, care ziceam ca dorm un pic, am dormit in picioare ca gloaba. Batea un vant pe culoar… La un moment dat am gasit un compartiment cu doua persoane care avea geamu spart era mai frig in compartiment decat pe hol, ne-am lasat bagajele acolo. Plus ca aia putzeau de te traznea. Ulterior am aflat ca unu era mut si ambii facurse puscarie. Ne-am luat bagajele si talpasita.

Ajunaseram in Bucuresti, ne urcaram in taxi, ningea cu o intensitate incredibila de nu vedeai la 3 m. Nu am vazut asa ceva nici in documentare, ziceai ca Polul Nord este minciuna. Se buseau masinile, derapau, se blocau in mijlocul intersectiilor, era de vis ce sa mai! Pe 13 Septembrie am trecut cu masina primii (zapada pana la glezne, trecea Loganul de ziceai ca e tractor nu alta – diesel, super masini dieselurile!).

Ajuns acasa, am trecut prin curtea din fata blocului – zapada peste genunchi pe jos si cam de o palma pe mine, pe caciula si pe haine. Am calcat primul prin zapada p-acolo. M-am schimbat, m-am spalat, am stat  nitel pe net. Apoi am plecat la serviciu (si la Karmina). Nu am dormit, am ochii cat cepele.

Plecai de acasa in pantofi, ma facui fleasca, si ma dusai si ma echipai. Ma uitam ca un bou la ochelarii de ski. Zic « Ma, nu ii iau ca ma fac naiba de rahat prin 32 ». Era un vant si un viscol si o ninsoare, la Straja era minciuna! Mare greseala ca nu am luat ochelarii, am lacrimat tot drumul. Fusei prima data la Karmina, dadui de doua matze care, spre surprinderea mea, n-au zis nici « pis », se uitau mirate la mine parca erau animale d-alea care nu mai vazusera oameni niciodata. Dadui sa pun mana pe ele, fugira care incotro. Cand deschisai totusi frigiderul, si-au adus aminte si incepura sa se frece de picior. Mai aveau niste grauntze, le mai umplui un castron cu ce mai gasii pacolo, le mai cumpar eu doua borcane de mancarica umeda. Apa era cam statuta, o schimbai; pisica mirata bau la apa de credeam ca se sparge. E un frig la Karmina, cand am intrat in casa 3 pinguini stateau prin sufragerie. Cand ma vazura fugira.

Plecai (pe la 7.30 – 8 fara ceva la tramvai). Binenteles ca erau blocate la piata Rahova si era lume in statie la Karmina (si puhoi care mergea pe jos). Mersai pe jos pan la Chirigii regretand ochelarii aia(mergeam pe strada pe langa masini si le depaseam) cu lacrimi in ochi.

Facui 10 ani pan la Chirigii si venira nu unu ci vreo 6 treijdoi-uri. Ma urcai in primul pentru ca ma grabeam (alta gresala, sardelele stau lejer in  cutie, nu ma sprijineam de nimic doar de vecin in fata, spate, stanga, dreapta). Cand punea frana nu se intampla nimic, parca aveam centura de siguranta pusa. Intreba vatmanul: « Coboara la Cosbuc ? Noi, 200 de oameni « Nuuuuuuuuuuuuuu »; o doamna mai rusinoasa: « Da »; noi « Huoooooooo ». Era mare aventura sa deschida usile. In fine…ciudat de liber pana la Unirii.

Frate, si la Unirii avusai revelatie! Era incredibil ce era acolo – un viscol si un vant, nu era tipenie de om (nici masini). Ma simiteam ca in filmul ala cand era Will Smith singurul pamantean si cu catzalul (era un catzal p-acolo), o atmosfera dezolanta; am lacrimat de-a binelea. Eram fleasca in ghete. M-am urcat intr-un autobuz, m-am dus la Traian, acolo vindea unu lopeti de zapada ca painea calda. 15 lei bucata. La Traian, sa le traiasca familia, erau oamenii la Fornetti la post.

Ajunsai la banca incaltat in bocanci si cu pantaloni de ski peste pantalonii de costum, dar la sacou si la cravata. Faceau astia misto de mine de era de speriat! Ma incaltai cu adidasi (am costum si adidasi).

 Aici ninge marunt dar des, sunt trolee blocate, bate un vant si spulbera zapada… este de vis. Explicatie pentru pustieteate de la Unirea: Rahova blocata, 13 Septembrie blocat, Splaiul si Drumul Taberei blocate-  ma uitai la stiri. Toate de la trolee, le cad bretelele de pe sine.

Cred ca inchid bine banca si ma culc aici deseara sa nu mai am peripetii si maine.

Sau poate declanseaza starea de urgenta ca luni va fi macel.

Ai grija sambata. Vin sa te iau ca vin cu metroul dar sa nu fie naiba intarzieri. In parcuetz mergem daca om avea cum. Poate in parcul Carol.

N-avusai niciun client toata ziua, intra un ratutit, il luaram si eu si Irina la birou, il invitaram la masa, il serviram cu o Cola (era copt ca venea de afara) pana la urma aflaram ca trebuia sa ajunga la avocatii de mai sus, futu-l pe ma-sa! Ii luaram Cola inapoi si-l bashiram.

Vorbim mai incolo.”

Photobucket

Photobucket