Am mers cu bicicleta de vreo 5 ori in viata mea la intervale de cativa ani. O data = momentul cand am invatat sa merg.

Bine, cand eram mica, eram o mare amatoare de tricicleta si rupeam pedalele, insa nu se pune.

In ultima vreme mi s-a pus pata sa imi iau bicicleta. Asa,  ca sa mai fac si eu miscare intr-un fel. De mers la sala nu am chef, de alergat nu pot ca ma doare un genunchi plus ca nu e fun, de schiat nu pot decat sezonier iar de mers la bazin…e, asta urmeaza, mai cercetez piata.
Asadar, imi luai bicicleta. Pliabila, sa incapa misto in balcon, rosie si micuta.
In ziua cand mi-am luat-o, am dat cateva ture de bloc cu ea si am invatat sa virez. Mai din larg, din scurt mi-era frica deoarece vedeam cu ochii mintzii cum se casca pamantul sub roti si ma inghite.
Aseara am iesit din nou cu ea. M-a insotit si prietenul meu cu al lui bicicleu albastru (baiatu’ cu albastru, fata cu rosu, clasic!) si am dat un tur extins de cartier. A fost foarte dragut, am trecut pe sub niste tei frumos mirositori, pe langa niste caini cuminti care nu au latrat la roata care se invarte, am urcat borduri inalte de mi-au clantanit dintii in gura, a fost sa fie ca era sa dau intr-o doamna (dar nu a fost vina mea! repet, nu a fost vina mea! pai ce cauta ea pe trotuar, pe pista de biciclete la 10 noaptea?), am transpirat la greu carand bicicleta inapoi in casa. Fun!

Planuiesc sa mai scot bicicleta la plimbare in week-end. La un tur si mai extins de cartier de data asta:D
Astept sa se mute Cristina in fabulosul apartament pentru a-i face o vizita biciclista. Voi fi o adevarata eroina daca ajung pe bici pana acolo. Si sigur voi ajunge deoarece am eroismul in sange! Incet dar sigur!

Ce mi-as dori in momentul acesta este sa vina cateva ploite sa mai racoreasca atmosfera ca e nasol rau sa mergi pe bicicleta invaluit de caldura. Mie, cel putin nu imi place deloc caldura asta lipicioasa.