Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Astazi am fost impreuna cu prietena mea Laura la targul „Fashion in the Garden” organizat la hotelul Carol Parc.

Desi cunosc destul de bine Bucurestiul si imi place mult sa ma plimb prin oras, in zona parcului Carol nu am mai fost de multa vreme iar strazile din jurul lui nu le-am explorat indeajuns. Trebuie sa indrept acest lucru :-), asadar saptamana viitoare intr-o seara frumoasa voi organiza o expeditie in zona parcului Carol. Iubesc la nebunie stradutele cu case din marile orase!
Dar mai multe despre case&stradute intr-un post viitor, sa revin acum la Fashion in the Garden.

In primul rand, mi-a placut foarte mult locatia, hotelul Carol Parc este prea frumos (la exterior, in interior, pe terasa, anywhere)!

Imagine

Am vazut o groaza de lucruri dragute: rochite, coliere, bratari, pantofi, genti…Mi-as fi cumparat vreo 4 fuste (dintre care 3 ar fi fost lungi), muuulte tricouri si bijuuri – niciodata nu am indeajuns!

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Imagine

Irregular Choice shoes:D

Imagine

O fandacsie care mi-a placut mult:

Imagine

Trebuie sa am un astfel de tricou! L-as purta cu orice: cu blugi, cu fusta lunga, cu fusta scurta, cu margele, cu lanturi atarnate, cu cercei lungi, cu cercei mici-mici…

Imagine

Frumoasele portelanuri pictate Porphyras

Imagine

Si in final putin din mult prea minunatele produse Lush:

Imagine

Am vorbit acum doua zile cu bunica-mea, imi zicea ca au trecut aia cu recensamantul pe la ea (mai exact o doamna foooarte draguta, fina de cununie sau de nush ce a unui prieten al lui taica-meu, chiar a stat cu ea de vorba, a bagat-o in casa, vai, ce dragut), a raspuns la intrebari, si-a facut datoria de cetatean.

Maica-mea: „Cica a trecut ala cu recensamantul p-aci, nu stiu cand ca nu eram acasa, mi-a zis vecina de la 2. E, o veni si alta data. Sau nu. Cum sa-l sun ca n-a lasat niciun numar de telefon? Nu, niciun bilet n-a lasat. Pai de ce sa ma duc la primarie? Nu vreau/n-am timp/sa ma lase-n pace/sa se duca taica-tu daca vrea. Online nu se poate completa formularul ala? Ca asa am auzit de dimineata la televizor.”
Taica-meu, in timp ce isi cauta niste surubelnite in Selgros: „Da, m-oi duce candva la primarie, nu stiu, mai vedem.”

Eu de cateva zile gasesc bilete pe usa blocului pe care scrie ca: „astazi, tz-shpe a tz-shpea, recenzorul dvs a trecut p-aci si dvs nu erati, va rog sunati la nr-ul de tel. xxx sa programati o intalnire”.
C: „A trecut boul asta dimineata p-aci, i-am si zis cretinului duminica trecuta sa treaca seara. A zis ca trece, a trecut un kkt.”
Eu: „Idiot! Hai sa-i iau numarul sa-l sun, sa-i spun sa vina asta seara sau duminica dimineata la unshpe.” (ziceam asta in timp ce scriam cu pixul pe biletelul lipit de ala pe usa blocului „vino, frate, dupa 6 seara!!!!”)
C: „Ma pish, suna-l daca vrei, eu nu am chef, daca vine si suntem acasa, bine, daca nu, sa ma lase-n pace.”
Eu: „Ma, hai sa-l sun ca pe urma te trezesti cu amenda sau te duci tu la primarie sa completezi mizeria de formular. Pe la primarie nu umblasem ca pitpalacii.”
C: „Ma kc in ea de amenda, sa ma amendeze ca o contest. Nu ma duc la nicio primarie.”
Eu: „Contesti tu amenda dar te tarai prin instanta.”
C: „Ma tarai, baga-mi-as %^%$ in el de recensamant! Tot eu trebuie sa stau acasa, daca nu ma gaseste ala, sa ma duc eu ca un rahat ce sunt la primarie, sa imi pierd timpul ca si asa am prea mult timp liber in #$%$&, sa-l sun pe idiotul ala pe banii mei.”

Ma gandeam la aceste reactii. Observ ca din generatie in generatie se duce chestia asta numita „datorie cetateneasca”.

Oare sa fi fost beat cel care a trasat pistele astea de biciclete?


 

Am auzit ca de la jumatatea lunii septembrie s-ar inchide Centrul Vechi din Bucuresti. Se pare ca se inchide din cauza mai multor cladiri din zona care-s jegoase si imbulinate cu rosu.

Se inchide, se darama cladirile si apoi se reconstruieste un Centru Vechi dar…nou.
Noul Centru Vechi va fi un amalgam de stiluri, de magazine si de concepte. Va avea atat cladiri si terase construite in stil vechi cat si cativa „zgarie nori” (probabil cu birouri?).
Am inteles ca vor sa faca si o strada sexy in genul Red District de la Amsterdam. Personal mi se pare cam destrabalat, d-asta avea nevoie orasul asta?
Pentru ca Bucurestiul sa se inscrie pe harta oraselor verzi ale Europei, Centrul Vechi va avea si un parculet cu multi pomi si un rauletz.

Voi ce ziceti? Vreti sa se darame Centrul Vechi sau nu? Poate ar fi cazul sa semnam o petitie sa nu il darame…

Ma bucur ca a venit in Romania inca un magazin pe gustul meu . Este vorba despre New Look .

Concluziile dupa prima „inspectie” sunt:
– La capitolul accesorii New Look kicks ass! Mi-as fi luat pe putin 7 genti, 10 coliere, muuulte inele, bratari nenumarate, as fi devastat sectiunea de sutiene…Iar palariile acelea sunt incredibile, arata senzational pe cap!

– Blugi la cca 50 de lei? Care sa si arate bine? How cool is this?:)

– Imi plac rochitele! Am ochit una verde foarte draguta de cum am intrat.

– Au multa incaltaminte la preturi rezonabile. Nu am probat nimic deocamdata deoarece eram incaltata in niste sandale pe care le-as fi dat jos in 12 ani insa cred ca mai pe seara imi pun niste incaltari usor descaltabile si ma duc sa verific cateva perechi de pantofi care mi-au ramas in minte:D Sunt curioasa cum este calapodul, daca ma voi simti bine in pantofii New Look, voi fi cea mai fericita.

– Imi place look-ul magazinului, imi da senzatia ca pot gasi usor ceea ce ma intereseaza, nu ma doare capul cand intru acolo si nu bezmeticesc in cautarea articolelor X, Y si Z.

Acestea fiind zise, ma duc sa mananc ceva pentru ca apoi as cam vrea sa revin in magazinul New Look…nu de alta dar trebuie sa cercetez mai cu atentie blugii, plus ca vreau neaparat o plarie!

Am mers cu bicicleta de vreo 5 ori in viata mea la intervale de cativa ani. O data = momentul cand am invatat sa merg.

Bine, cand eram mica, eram o mare amatoare de tricicleta si rupeam pedalele, insa nu se pune.

In ultima vreme mi s-a pus pata sa imi iau bicicleta. Asa,  ca sa mai fac si eu miscare intr-un fel. De mers la sala nu am chef, de alergat nu pot ca ma doare un genunchi plus ca nu e fun, de schiat nu pot decat sezonier iar de mers la bazin…e, asta urmeaza, mai cercetez piata.
Asadar, imi luai bicicleta. Pliabila, sa incapa misto in balcon, rosie si micuta.
In ziua cand mi-am luat-o, am dat cateva ture de bloc cu ea si am invatat sa virez. Mai din larg, din scurt mi-era frica deoarece vedeam cu ochii mintzii cum se casca pamantul sub roti si ma inghite.
Aseara am iesit din nou cu ea. M-a insotit si prietenul meu cu al lui bicicleu albastru (baiatu’ cu albastru, fata cu rosu, clasic!) si am dat un tur extins de cartier. A fost foarte dragut, am trecut pe sub niste tei frumos mirositori, pe langa niste caini cuminti care nu au latrat la roata care se invarte, am urcat borduri inalte de mi-au clantanit dintii in gura, a fost sa fie ca era sa dau intr-o doamna (dar nu a fost vina mea! repet, nu a fost vina mea! pai ce cauta ea pe trotuar, pe pista de biciclete la 10 noaptea?), am transpirat la greu carand bicicleta inapoi in casa. Fun!

Planuiesc sa mai scot bicicleta la plimbare in week-end. La un tur si mai extins de cartier de data asta:D
Astept sa se mute Cristina in fabulosul apartament pentru a-i face o vizita biciclista. Voi fi o adevarata eroina daca ajung pe bici pana acolo. Si sigur voi ajunge deoarece am eroismul in sange! Incet dar sigur!

Ce mi-as dori in momentul acesta este sa vina cateva ploite sa mai racoreasca atmosfera ca e nasol rau sa mergi pe bicicleta invaluit de caldura. Mie, cel putin nu imi place deloc caldura asta lipicioasa.

Colindand mult printr-un oras, ajungi sa cunosti diverse aspecte ale unor zone ale acestuia: mijloacele de transport, pisicile cartierului, magazinele, florile si pomii, hainele puse la uscat in balcoanele blocurilor, unele figuri etc.

Astazi, pe cand mergeam alene cu un 41, undeva pe Virtutii il zaresc pe nebunul care acum cateva saptamani „ghida” un metrou de la Victoriei la Crangasi. Astazi era un fel de politist, sufla dintr-un fluier si coordona un sir de masini.
Omul isi face treaba bine, atunci cand era sef de metrou, repeta constiincios dupa fiecare oprire „atentie se inchid usile, urmeaza statia X cu peronul pe partea Y”, comunica traseul metroului printr-o statie imaginara, dadea diverse indicatii, iar cand a coborat la Crangasi, foarte serios, a facut cunoscut faptul ca el pana acolo mergea. Probabil iesea din tura in ziua respectiva…

Orasul gazduieste cu drag astfel de personaje mai mult sau mai putin pitoresti. De exemplu, cunosc bine cateva fetze de aurolaci care salasuiesc in zona Garii de Nord. Stiu aurolacul cu fatza buhaita care uneori e high si rade ca un nebun, aurolacii care dorm langa un canal sub o plapuma sau cei care isi baga in vena diverse substante la un minunat parter de bloc.

De cele mai multe ori ignor acesti locuitori ai orasului insa uneori ma intreb care o fi povestea vietii lor…