iulie 2008


Maine e luni. Ma bucur. Pentru ca incepe o noua saptamana care se va termina foarte fain. Vineri voi fi in Stockholm. Week-end-ul viitor voi fi in Helsinki.
Imi place sa revad locuri care mi-au placut, care m-au impresionat intr-un fel sau altul. Am fost in Helsinki anul trecut, a fost mai mult decat frumos, sunt curioasa daca anul acesta voi avea acelasi special feeling acolo…Anul acesta lipseste ceva…Teoretic ca practic poate…ei bine, de ce nu ar fi posibil?:)
Este fain sa revezi locuri…Si mai am cateva de revazut anul acesta:)
So…Stockholm si Helsinki. De abia astept!:):):)
Revin peste cateva saptamani cu poze si cu povestiri.

P.S. Este foarte posibil sa va umplu telefoanele cu SMS-uri in care sa va povestesc OMG, OMG, cat de bestial este aici, wish you were here s.a.
Oh well, stiti voi cine sunteti cei la care ma refer mai sus. :-*

 

Astia de la cofetaria Ana de peste drum sunt bulanjici. Nu mai fac mascote. De ce, ma, oameni rai?
Io si Alex cu ce ne mai drogam? Pai e frumos?

If we listened to our intellect, we’d never have a love affair. We’d never have a friendship. We’d never go into business, because we’d be cynical. Well, that’s nonsense. You’ve got to jump off cliffs all the time and build your wings on the way down.

Ray Bradbury

Eram in Croatia si pe o plaja era o stanca mai inalta decat restul, de acolo puteai foarte misto sa sari in apa.
Oamenii mari se suiau pe stanca, se uitau in jos, se gandeau, dadeau inapoi, iar se uitau spre apa, iar se gandeau si intr-un final sareau. Asta la prima saritura. La a doua saritura, oamenii mari procedau la fel. Se gandeau, masurau, ezitau. Chiar daca era destul de safe sa sari de pe stanca respectiva.
Au venit niste copii. Copiii si-au luat avant si au sarit. Pur si simplu.

 

De multe ori frica si ganditul excesiv ne impiedica sa ne luam avantul si sa sarim de pe „stanci”.
Si culmea, ne dorim foarte mult sa facem asta. Mai mult, totul pare safe.
Dar daca se va intampla ceva? Nu stiu ce, ceva nasol, de exemplu sa bata vantul mai tare si sa ne lovim cu capul de pietre.
Sau poate ca nu se cuvine sa sari de pe stanca aceasta, oare ce vor zice ceilalti? Oare se cuvine sa incerc eu prima data?
Bai, cum sa faci asa ceva, de ce nu stai tu potolit si iti vezi de treaba? De ce te complici?
Nu este voie sa sari de pe aceasta stanca. De ce? Pentru ca asa zice majoritatea. Pai de ce? Pentru ca odata au sarit d-aici niste betivi imbracati in haine de plumb si au crapat. De aceea am hotarat ca „nu e voie”.

M-am hotarat sa sar de pe o stanca mare.
Am observat ca alta data cand am sarit a fost excelent. E drept, am sarit de pe o stanca mai mica, de alta forma si intr-o apa stralucitoare.
De data asta stanca este mare, este una din stancile de pe care nu prea e voie sa sari. Sau hai, sari dar nu asa, de pe varful ei. Ei bine, mie imi plac sporturile extreme, eu as vrea sa vad cum este sa sari de pe varf.
I just have to build my wings on the way down. Cred ca atunci cand voi ajunge jos, imi va placea ce voi gasi. De aici se vede bine:)

 

 

 

 

 

 

 

Mi-a tremurat mana, am stetat camera cu kuru’, da’ am filmat, frate, am filmat!
Filmulet de la Plitvice – colea.

plitvice

plitvice

plitvice

plitvice

hvar

hvar

barcute pe adriatica

barcute pe adriatica

papalica

papalica

pisici croate

pisici croate

fish

fish

caine croat

caine croat

papalica

papalica

apus

apus

Nimic nu ma enerveaza mai mult decat fetele care isi declara sus si tare sentimentele pentru iubitul lor intr-un mod dulceago-idealistico-fericit. Iubitul lor=viata lor, the one, sufletul pereche, idealul atins, fericirea suprema, ce mai! Sa punem poze cu iubitul peste tot: pe hi5, pe myspace, pe ecranul mobilului, wallpapere, sa ne facem perna cu el incadrat in inimioare sau mai misto, sa facem 190 000 de poze cu tema „cum ne sarutam noi”.

Imi place mult cand aud „suntem de doua saptamani impreuna si ne iubim nespus, nu putem trai unul fara altul, suntem topiti de iubire, el m-a invatat ce inseamna fericirea, ne completam perfect, simt ca viata mea este implinita, nu visez decat degetele mele mangaind pielea catifelata a iubitului meu. Nu ma pot gandi la nimic altceva. Am gasit in sfarsit dragostea, plutesc de extaz…”
Mdeah, extazu’ si sor-sa, fericirea pusera stapanire pe viata ta. Fabulos, ce sa zic. Te rog, opreste-te o clipa din a-mi relata asa ceva, trebuie sa beau un pahar mare cu apa ca mi-e cam rau de la atata zahar. Apoi hai sa continuam discutia asta dupa ce relatia ta implineste macar 3 ani, ia sa vedem daca tot fluturasi&extaz vezi.

De asemenea, foarte mult imi place prezentarea nuntii facuta de revistele de femei. Sa ai o nunta ca in povesti, miresica, tortuletz, ca orice femeie, te visezi implinita in rochie alba, cea mai importanta zi din viata ta, totul sa fie perfect, rochitzica, porumbei, iubitelul tau, fericirea sclipinda din ochii mirilor, floricele, copilasi, abia astepti sa iti incepi viata de sotie.
Aha. Nu stiu de ce ma umfla cascatul…

Oare fericirea femeilor inseamna ceva pufoshic, ceva dulcic, bluzite, diete ca sa fie muuumoaaaase sa le placa iubitul, bratele iubitului, copii si…cam atat?

Pagina următoare »